poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-08 | |
Dacă cineva te ciupește, ustură. Dacă îți prinzi degetul în ușă, doare ca naiba. Dar dacă tăișul dințat al unei mașini sare din ax și-ți hăcuiește piciorul, nu simți nimic. Amorțești. Te uiți la ciotul din care țâșnește sânge și zâmbești tâmp, creierul prelucrează imagini, sunete, trimite semnale de colo-colo, fără folos. Nu simți nimic. Zaci pe jos și privești în continuare. N-ai înțeles că s-a întâmplat ceva care te va afecta mereu de acum încolo, ceva care într-o secundă scurtă și oarecare ți-a sacrificat viitorul pe altarul Destinului, ai perceput fapta în sine însă nu reacționezi. Poate că acele circumvoluțiuni, acea masă spongioasă și lipsită de mușchi care gândește efectuează acum calcule prea complexe pentru a lăsa loc altora, poate să a tăiat în mod automat acele căi neuronale responsabile pentru acțiunea imediată, în încercarea de a potoli spiritul, poate că ești, pur și simplu, prea neputincios din naștere ca să faci ceva. Și stai și-aștepți să treacă timpul, indiferent la faptul că acel sânge care băltește în jurul tău ți-a aparținut și te ucide. În cele din urmă mori. Și aici se încheie totul.
Ce ușor, ce simplu. Însă există o situație similară. Dacă pierzi niște bani, te enervezi. Dacă îți pierzi locul de muncă te agiți și te zbați să găsești altul. Dar dacă acea persoană care îți este mai aproape decât sufletul dispare pentru totdeauna, nu simți nimic. Amorțești. Ai în continuare două mâini, două picioare, un set complet de organe și viață. Dar nu mai ai sentimente. Nu te mai bucuri, nu râzi, nu zâmbești, ești corp cald și gol, pustiu și întuneric, ești coajă și os, zbârcit și stors pe dinăuntru, și parc-ai vrea să fi fost acel tăiș dințat cel care ți-a trecut prin picior, și nu acea veste necrezută cea care ți-a trecut prin suflet. Și taci și-ți rozi unghiile și-aștepți și nimic nu se mai întâmplă. Nu poți să dormi, dar nici treaz nu poți fi. Oamenii-s în jurul tău fantome, sicrie umblătoare, nu-ți pasă. Ai pierdut. Ai pierdut tot. Umbli desculț pe cărarea patimilor, îmbrățișezi trecutul și te droghezi cu amintirile care dor. Te-afunzi calm în sevrajul nemărginit al ceea ce a fost și te-adăpostești de ploaia durerii sub streașina refuzului, dar aceasta-i spartă și lichid curge-n tine potopul. Foetal te strângi în incompleta sferă a uitării, gemi scurt, încetișor, te legeni metronomic, plouă, plouă, veșted, veșted ești, putred și încă în viață. Foamea-ți dă ghes, dar foametea trecutului întors urlă și-nvinge. Scrii cu mâna rece, privești cu ochii goi, gânduri de mangal ard în furnalul amintirii și pășești egal prin toate, nimic nu te-atinge. Sfaturi se preling pe pielea umedă a dorului și picură cleios pe podeaua mărturisirii, sorbite ca-ntr-un burete toate-odată, apoi scuipate-afară ca fire de cenușă și n-ajunge, n-ajunge vreuna-n vidul uriaș al loviturii ce-a trecut nesimțitoare. Ești singur. Mai mult, ești singur din nou. Și-ți amintești că ai avut un viitor, o mare de idei și calcule-nțelepte, și-acel castel visat în insula liniștii s-a dărâmat dintr-o dată, și te plimbi printre ruine și-acea piatră și-acel colț de zid și-acea statuie fără cap îți strigă și te cheamă și plâng și se topesc în flacăra neputinței, distanță, depărtare, cheag de neant și timpul macină Universul și nu te-așteaptă. Ai vrea să fii și nu mai ești. Dintr-o celulă, dintr-un orgasm, dintr-o greșeală, nu mai ești. Și nu îți trece, nu-ți va trece, ba-ți va trece, nu de tot. Niciodată de tot. Văgăuna neîmplinirii te iubește, te-afunzi în ea și nu-i lumină, nu-ți trebuie lumină, nu-ți trebuie voci și stafii și mâini ce te mângâie, îți trebuie doar viața înapoi, îți trebuie doar viitorul înapoi, și nimic nu mai este. Nu mai este. " Hush-a-bye Don't You cry Go to sleepy little baby Go to sleepy little baby When You wake You shall have All the pretty little horsies All the pretty little horsies Blacks and bays Dapples and greys All the pretty little horsies Way down yonder In the meadow Lies a poor little lamby Bees and butterflies Flitting round his eyes Poor little thing is crying "Mammy" Go to sleep Don't you cry Rest Your head upon the clover Rest Your head upon the clover In Your dreams You shall ride While Your Mammy's watching over Blacks and bays And dapples and greys All the pretty little horsies All the pretty little horsies All the pretty little horsies" (Current 93 - All The Pretty Little Horsies) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate