poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-07 | |
- Femeie, unde-mi sunt șosetele cu inimioare? întrebă Frusina cu țâfnă în glas.
- De unde să știu eu, dragă? răspunse Jenica ridicând războinic mâinile în șolduri. La câtă dezordine-i în casă nu mă mir că nu-ți mai găsești nimica. - Ce vorbești, Jenica?! Chiar săptămâna trecută am dereticat prin sertare, în ziua dinaintea participării la mitingul gay-lor. - Te-ai americanizat, Frusina! De câte ori să-ți repet: n-a fost doar mitingul ‘lor’, ci al ‘nostru’, al tuturor. - Bine, femeie! Mitingul nostru, al tuturor, acceptă Frusina. - Frusina, și dacă mă mai iei cu ‘femeie’ arunc papucii după tine, auzi tu?! Ia găsește-ți singură ciorapii, că-s pe-acolo, prin șifonier, unde le arunci tu pe toate. - Jenica, draga mea jumătate. Cum să-ți explic să înțelegi, am căutat de mi-au sărit ochii: nu-s. Nu sunt și basta! - Frusina, văd eu bine că nu mai ții la mine. Mă repezi întruna, mă chemi în bucătărie doar să-ți tai pâinea-n felii, mă trimiți la piață… Cauți gâlceavă din orice, ce mai tura-vura! Uite, după ce-ți calc fustele anume le șifonezi, ca să țipi la mine, iar dimineața abia de mă săruți la plecare. Dragă, dacă nu-ți mai place căsnicia noastră, spune-mi și-mi găsesc, una-doua, pe altcineva. Și cu siguranță mai bună ca tine. - Nu mai spune! Cine te mai ia acu’, femeie?! Că s-a dus dracu’ tot farmecul tău… Te-ai făcut o ciocănitoare cu penele rare și plină de ifose pe deasupra. Așa că ia! ciocu’ mic, scumpete. Și uite cum facem: eu mă retrag în birou să frunzăresc oleacă presa, iar tu fă bine de găsește repede șosetele cu inimioare. Știi bine, îmi poartă noroc când le port, iar noaptea asta vreau să-i bat la remi pe mujicii ăia de Ionești. Sau te pomenești c-oi vrea să mă fac de râs? Să avem renume prost în Vatra Luminoasă… Hai, iute! Strigă-mă când le dibui, mai spune Frusina și ieși din dormitor. - Ei, lasă! bombăne înciudată Jenica răscolind de zor prin sertare. Auzi la ea, mi s-a dus farmecul! Bivolița! Neapărat trebuie să mă răzbun, s-o fac geloasă! În genunchi să se târască mizerabila, să-și ceară iertare, să se milogească în fața mea și… să se ducă la piață! Ce să spun, bine că se crede ea miss București! Dar asta ce-i? O scrisoare: destinatar Jeni Bărbulescu… Măi să fie! E pentru mine. I-o fi scăpat Frusinei dintre ziare. De la cine o fi… ‘Dragă doamnă Jenica, Cu respect vă cer scuze pentru interpelare, dar o descoperire extraordinară mă determină să vă contactez în felul acesta. La noapte, după plecarea doamnei Frusina, aprinde-ți vă rog de trei ori lumina în dormitor, iar eu mă voi prezenta numaidecât la dvs. Cu stimă, Zinica’ - Dar asta-i vecina de vis-à-vis, aia, de-o înșeală bărbatu’ cu tot cartierul. Cică-i pictor și are nevoie mereu de modele noi, variate. Proasta naibii! Cum or putea femeile astea, de-și zic ‘normale’, să se lase înșelate, înjosite de niște… bărbați. Uite la Frusinica mea. E ea așa și pe dincolo, dar de înșelat, niciodată! Bine, ne mai certăm și noi ca muierile, doar de! suntem balcanice, dar de iubit - ne iubim nețărmurit. Tii! Ce idee mi-a venit… Ia să profit eu de toanta asta și s-o fac geloasă pe Frusina. Ha! Să vezi ce criză va face! - Jenica? strigă nervoasă Frusina. Ai găsit șosetele cu inimioare, că uite, ceasu-i deja zece… - Nici nu le-am căutat, dragă! Și știi ceva? Uite, așa cum sunt eu, cu farmecul expirat, iți pot dovedi oricând ce repede îmi găsesc pe altcineva. O femeie care să mă aprecieze pentru ceea ce sunt și ce fac, cineva bun la suflet. - Nu mă înnebuni, Jenica! - Nu mă crezi, nu? Ei, bine, privește: aprind și sting de trei ori lumina în dormitor și imediat va apărea noua mea prietenă. - Hai s-o văd și pe-asta! Ce-ți mai bubuie mintea, femeie…, bufni Frusina și se așeză comodă în fotoliu din fața televizorului. - Numaidecât, Frusina. Stai că vezi tu…, vroiai dovada că sunt curtată, așa-i? iși încrucișă mâinile Jeni și se așeză țeapănă pe marginea patului. Aha! Ai auzit? Soneria! Mergi, dragă. Mergi să-i deschizi ușa amantei, spuse ea, ridicând provocator umărul stâng. - Cine ești și ce poftești la ora asta? se auzi furioasă Frusina și imediat reapăru în dormitor trăgând după ea o tânără emoționată. - Știți, nu mă așteptam să… - La ce nu te așteptai, mă’!? Să mă găsești acasă, așa-i? Veneai la…, dar stai! Nu ești tu vecina de vis-à-vis? Încornorata lui Tartache? Zinica, parcă așa iți zice. - Da, eu sunt. Dar nu vă permit să-mi vorbiți astfel… - Ba află că-n casa mea îmi permit orice. Dar tu ce vrei de fapt? Să-mi seduci iubita? Parcă nu-ți plăceau cei pe… invers? Ori din cauza soțiorului te-ai hotărât să… - Doamnă Frusina, dacă-mi dați voie, vă zic… - Ce să-mi zici, încornorato? Ce poftești de la Jenica mea? - Destul! Jenica mata’ poate confirma…, începu Zinica. - Așa deci, să-mi confirme! Voi chiar sunteți amante… Ia uite, mă înșeală muta! - Să vă confirme că e prima oară când ne întâlnim. I-am scris câteva rânduri… - Ia auzi! Vă aranjați întâlnirile prin scrisori, care va să zică! strigă din ce în ce mai furioasă Frusina. - Am rugat-o să mă anunțe prin semnale luminoase când plecați…, încercă Zinica o justificare. - Semnale luminoase…, o conspirație întreagă! spuse Frusina și-și puse mâinile în șold. - Ai văzut, dragă, interveni Jenica, hai mai zi și acum că n-am farmec… - Taci, făi femeie! Taci că nu știu ce-ți fac! Ori ți s-o fi făcut de-o strungăreață nouă? se burzului Frusina. - Doamnă Frusinica, îmi permiteți să mă adresez doamnei Jeni? Deja am devenit ridicole cu cearta asta inutilă, se lamentă Zinica. - Dar, vă rog, nu vă sfiiți. Vorbiți, dragă, vorbiți... Dați-i drumul, se retrase Frusina bombănind. - Doamnă Jenica, vreau să vă întreb dacă… hm! soțul dvs, adică doamna Frusina aici de față, poartă cumva șosete cu inimioare? - Nu port! interveni vioaie Frusina. - Cum să nu poarte? Cum nu porți, dragă? Până acu’ m-ai omorât că nu-ți găsești șosetele norocoase… Dar de ce întrebi? se miră Jenica. - Pentru că am găsit șosetele astea cu inimioare chiar în dormitorul nostru conjugal... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate