„ La șapte țurci ”era o crîșmă, astăzi demolată, situată la colțul străzii Sfîntul Constantin cu bulevardul Carol. O bombă ordinară, plină de fum de tigară, mirosuri grele și muște. Barmanul, cu o față de infractor sadea, servea în niște pahare ciobite și murdare, la o tejghea din tablă galvanizată udă tot timpul, cam aceiași băutură ieftină și proastă. Un fel de rachiu făcut din Dumnezeu știe ce. În vitrina din spatele său se mai aflau cîteva sticle de coniac, mastică, triple-sec și rom, murdare de rahat de muscă, vechi de cînd lumea și de care nu prea se atingea nimeni. Nelipsitul șirag de covrigi de aceiași vîrstă cu crișma. Pereții coșcoviți erau acoperiți cu un tapet care la origini fusese cu flori; acum doar niște pete de nedefinit. Fețele de masă puteau concura cu succes obielele soldaților din primul război mondial. Scaunele grele din fier masiv, ca să nu fie folosite la bătăile care se încingeau aproape zilnic, ar fi trebuit vopsite de acum zece ani. Grupul sanitar? Vă scutesc de descriere. Imaginați-vă doar ce poate fi mai rău. Crîșma asta era fieful țiganilor din cimitirul Sfîntul Constantin, care trăiau din săpatul gropilor, din vînzarea florilor, a lumînărilor pentru morți și mai ales din cerșit. Cei care nu erau de culoare nu prea aveau ce căuta în ea. Doar dacă erau masochiști. Într-o zi un tip, aflat în drum spre casă ( locuia în zonă ), a îndrăznit să intre. S-a dus la bar și liniștit a cerut o vodcă, fără să-i bage în seamă pe țiganii care începuseră deja să viermuiască. Nu a durat mult și a început scandalul. Spre surpriza lor, străinul nu s-a lăsat impresionat. Și a început. Pumnul și omul. În scurt timp țiganii erau toți pe sub mese. Și-a terminat vodca și a ieșit. De jos, de sub o masă, Ouleață, al mai tare țigan, i-a strigat printre dinții sparți și plini de sînge: „ de data asta ai scăpat, puriule, dar data viitoare…..”
Am uitat să vă spun. Puriul era Costică Dafinoiu, fost multiplu campion național. La box, categoria semigrea.