- Dacă se prăbușește un aeroplan în curtea mea? întrebă Ciuciu Andrei.
- De ce s-ar întâmpla așa ceva? răspunse Ciuciu Petre tot cu o întrebare.
- Nu știu, mă gândeam și eu…
- Dacă s-ar prăbuși, am putea să dăm pe cineva în judecată?
- Probabil că da. Vrei o Cola?
- Da, ar fi bună, răspunse Ciuciu Petre.
Ciuciu Andrei căută câteva minute prin bucătărie, după care se întoarse și zise:
- Nu mai am Cola, hai în grădină să-ți arăt ce roșii mari s-au făcut.
- Hai.
Cei doi ieșiră în grădină, iar Ciuciu Petre văzu ceva ciudat. Îl trase pe Andrei de mânecă și se uită spre acoperișul casei.
- Știai că ai un bursuc pe acoperiș? întrebă Petre nedumerit.
- Da, e bursucul casei, nu știu cum o fi ajuns pe acoperiș.
- Cum adică, bursucul casei? N-am mai auzit să țină cineva bursuci ca animale de casă.
- Nu e chiar animal de casă. Stă prin curte, aleargă după păsări.
- Asta e ca atunci când aveai o șopârlă în aragaz, zise Petre.
- Da, Vecina. A plecat într-o zi și nu s-a mai întors, spuse Ciuciu Andrei.
Un Porsche 911 GT3 opri în fața casei. Din el coborî un pirat. Ciuciu Andrei se uită în direcția lui și schiță un zâmbet.
- Ce faci, Ionel? întrebă Andrei.
- Bine, măi, Andrei, uite că mi-am luat un Porsche, zise piratul.
- De unde ai avut bani? întrebă Ciuciu Andrei.
- Păi sunt pirat.
- Nu mi-au plăcut niciodată pirații. Nu sunt moderni. Sunt învechiți, prăfuiți.
- Nu e adevărat, măi, Andrei. Uite, eu am mașină modernă.
- Oricum, e demodat stilul de viață. Cu furturi pe mare, chestii d-astea.
- Apropos, era să mă prindă Paza de Coastă. Tocmai mă pregăteam să atac o barcă luxoasă.
- Adică un iaht, se băgă în vorbă Ciuciu Petre.
- Nu, o barcă luxoasă, zise piratul. Hai că tre’ să plec. Pa, Andrei!
- Pa, Ionel, ne vedem vineri la meci!
Piratul se urcă în Porsche și plecă. Ciuciu Petre, nedumerit ca de obicei, întrebă:
- Ãsta cine mai e?
- Ionel Piratul, răspunse Ciuciu Andrei.
- Aha. Hai la magazin să luăm o Cola.
Cei doi plecară spre magazin. Pe drum se întâlniră cu primarul, care purta o pălărie de mexican.
- De unde aveți pălăria, domn’ primar? întrebă Ciuciu Petre.
- De la Mexican.
- Mai trăiește Mexicanul? întrebă Ciuciu Andrei. Parcă a murit anul trecut.
- Nu, ăla era fratele lui, răspunse primarul.
- Și ce faceți cu pălăria, domn’ primar? întrebă Ciuciu Petre.
- Plec la mare săptămâna viitoare și m-am gândit că mi-ar prinde bine o pălărie de mexican.
Cei doi își luară rămas bun de la primar și își continuară drumul spre magazin. Au ajuns acolo după o jumătate de oră, deoarece s-au oprit să se uite la Dacia Logan a lui Valentin Milea, morarul. Era prima Dacie Logan pe care o văzuseră cei doi, așa că au stat să se uite la toate detaliile.
Când au ajuns la magazin, au observat că nu mai este Cola în frigider.
- Nu mai aveți Cola? întrebă Ciuciu Andrei.
- Nu mai este, zise Rică, vânzătorul. Ursul lui Rică, Charlie, mormăi și arătă cu degetul spre sticlele de Sprite.
- Nu vrem Sprite, măi, Charlie, vroiam Cola, explică Ciuciu Petre.
- Este Kinley, dacă doriți. Sau Fanta, spuse Rică.
- Shokată? întrebă Ciuciu Andrei.
- Nu, nu mai este. Avem de lămâie și de struguri.
- Adică Madness, zise Ciuciu Petre.
- Nu, Fanta de struguri, făcută local, explică Rică.
- Făcută local? De cine? întrebă Andrei.
- Mexicanul le face. Și le dă la schimb. O sticlă de Fanta de struguri pentru o sticlă de Fanta Latina.
- Aha. Și Cola când mai aduceți? întrebă Andrei.
- Veniți mai pe seară, aștept mașina, zise Rică.
Charlie mormăi și îl întrebă pe Rică:
- Ce zi e azi?
- Marți, răspunse vânzătorul.
- Mașina vine miercurea, zise ursul.
- Da, ai dreptate, spuse Rică și se întoarse către Petre și Andrei. Veniți mâine, atunci o să avem Cola.
Petre și Andrei plecară înapoi.
- Fără Cola nu putem să facem nimic, zise Petre.
- Putem să ne ducem în oraș să luăm.
- Nu, n-am chef. Mi s-a stricat mașina și nu vreau să merg pe jos.
- Bine, zise Andrei.
- Cât o costa un Porsche? întrebă Ciuciu Petre.
- Mult, răspunse Ciuciu Andrei.
- Mă fac și eu pirat.
- Pirații sunt demodați.
- Așa e. Mai bine mă apuc și eu de făcut Fanta în casă. Mai știi ce sucuri bune făceam când eram mic?
- Nu, răspunse Ciuciu Andrei.
- Dă drumul la televizor, zise Petre.
- N-am televizor.
- N-ai televizor?
- Nu, răspunse Andrei.

Soarele coborî în spatele vagoanelor ruginite de tren din Lehliu-Gară, iar Petre și Andrei încă mai vorbeau.
- Ești sigur că n-ai televizor? întrebă Ciuciu Petre.
- Da, răspunse Andrei.
- Nu-i e frig bursucului ăla?
- Nu cred.
- Hai să jucăm șah, zise Petre.
- N-am tablă, spuse Ciuciu Andrei.
- N-ai tablă?
- I-am dat-o piratului Ionel.
- Aha.

- Bună mutare, îi spuse piratul adversarului său, Mexicanul.
Ursul Charlie, care urmărea meciul, mormăi ceva neinteligibil.
- Þi-am spus să nu mai vorbești cu gura plină, îl mustră piratul.
- Si, zise Mexicanul și bău o gură de Fanta Latina.