Magdalena este o comoară la casa lui Petrică. De când s-au căsătorit toate s-au schimbat: locuința lui a devenit a lor, și-au cumpărat termopane albastre, perdele cu dantelă, covoare lucrate manual, mobilier Mobexpert, baie Romstal, iar actele apartamentului s-au îmbogățit cu încă o proprietară (avantajele căsniciei!). La serviciu, Petrică a fost avansat șef birou aprovizionare-desfacere, iar Magdalena s-a avansat singură, casnică. Sunt fericiți împreună și au tot ce-și doresc.

Totuși dragostea lor e umbrită de-un singur necaz: gelozia Magdalenei. Cu greu putea înfrâna Petrică acele crize de nervi ale consoartei care, fără serviciu fiind, avea tot timpul din lume să pună țara la cale. Așa se face că tânăra soție a început să învețe tot felul de lucruri care mai de care mai bizare, și printre ele obținerea unui nod la cravată de neînchipuit. Era, fără doar și poate, cel mai frumos și original nod cu buclă pe dreapta de pe întreg mapamondul.

Într-o luni după-masă (un studiu al oamenilor de știință canadiani a concluzionat că ziua de luni este malifică și propice sinuciderilor), în vreme ce-și aștepta jumătatea, i-a venit acea idee teribilă: să folosească nodul de cravată drept mijloc de urmărire a soțului. Căci, fie vorba între noi, cine-a mai pomenit bărbat care să-și înșele nevasta cu cravata la gât?

Astfel se face că într-o zi, Petrică avu la depozit un inventar inopinat finalizat cu proces verbal. Emoțiile și sprâncenele domnului Grigore, directorul comercial, i-au grăbit pulsul atât de mult încât bietul om a sfârșit într-un leșin de toată frumusețea. Nuți, Virgil și Marius l-au scos imediat afară, în fața magaziei, l-au stropit cu apă rece, iar palmele grele ale Ofeliei l-au adus rapid în simțiri.

- Cravata…, deschise ochii Petrică.
- E în birou, nu ți-a luat-o nimeni, zise domnul Grigore privindu-l pe deasupra.
- Nodul! gâlgâi speriat Petrică.
- Ei, lasă nene! Facem noi altul…, îl liniști și Nuți.
- Nu iese bucla!
- Uite-ți cravata domnu’ Petrică. I-am făcut și nod, zise Virgil.
- N-are! Poftim, nu are buclă pe dreapta, vezi?

Tulburat peste masură, Petrică plecă spre casă. Ca să-și vină în fire a luat-o prin Cișmigiu unde, timp de-o oră, a încercat nodul cu buclă pe toate băncile din jurul lacului. Nu iesea, neam! Plin de îndoieli, și-a luat în cele din urmă inima-n dinți și-a mers acasă gândind la un tertip perfid: să se ducă direct în baie unde să-și scoată repede cravata și camașa. Iar dacă e vreme, să-și facă și-un duș! Planurile însă nu-s bune decât la avizier... Nici n-a intrat bine pe ușă că l-a și acroșat Magdalena:

- Da’ cravata unde ți-ai scos-o?
- N-am scos-o eu.
- Mincinosule! Ãsta nu-i nodul meu!
- Dragă, n-am desfăcut eu nodul, .
- Desigur, s-a deșirat singur.
- Virgil mi-a scos cravata. Mi-a venit rău de la inventarul inopinat…
- Ce inventar? Ce Virgil? Spune drept, cum o cheamă?
- Am leșinat, dragă, asta a fost. Atunci mi-au dat jos cravata, să pot respira…
- Ai leșinat în brațele ei, măgarule!

Să scape de gura ei, Petrică plecă iarăși la serviciu și se opri direct la ușa șefului, la domnul Grigore. După zece minute de așteptare se auzi strigat.

- Þi-e mai bine, Petrică?
- Da, dar… Am venit să vă rog ceva. E vorba de…
- Inventar? A ieșit bine, dragă.
- Excelent! Dar eu de cravată aș vrea să vorbim.
- Ce cravată?
- Cravata mea. Am încercat să-i fac nodul dar n-a ieșit cu buclă pe dreapta.
- Buclă pe dreapta?
- Da, ce mai tura-vura, n-a ieșit cum trebuie!
- Să încerc și eu?
- Degeaba. De aceea am venit la dumneavoastră, să vă rog să-i scrieți Magdei câteva rânduri. Să spuneți acolo cum mi-a fost astăzi rău și mi-ați desfăcut personal cravata. Dacă se poate și o ștampilă rotundă... Vreți?
- Bine-nțeles, Petrică. Și-o să fac mai mult decât atât: o să merg personal la voi acasă să vorbesc cu nevastă-ta. Tu așteaptă-mă în birou, la tine.
- Acasă? La noi acasă? Faceți asta pentru mine? Vă mulțumesc, domnule director.

După două ore de așteptare înfrigurată, domnul Grigore revine în birou și-l cheamă imediat.

- Gata, am fost și am rezolvat treaba. Geloasă rău, dom’le, geloasă! Dar am reușit: ți-am convins soția că azi ți-a fost rău de la inimă…

Când să mulțumească, Petrică simți că se întoarce lumea cu susul în jos și o gheară îi sugruma insistent și dureros beregata. Domnul Grigore (chiar el!), avea sub haina de costum Bigotti o cămașă verde praz, deasupra căreia trona o cravată roșie cu inimitabilul nod cu buclă pe dreapta.