Nu-i venea inca sa creada, era liber cum nu-si amintea sa mai fi fost vreodata , isi misca bratele haotic , troznindu-si degetele care acum se miscau usor ,fara durere, se trezi aplaudand din senin cu un zambet histrionic pe fata , topaind intr-un picior , fericit...Afara aproape se inserase, isi aprinse o tigara intr-un tarziu ,schimonosindu-se de placere cand fumul vascos ii mangaie gatul, se ineca la inceput dar isi reveni repede cazand prada unui acces de ras furibund, cazu in genunchi si , transpirand tot isi urla libertatea ...
Se trezi tremurand de frig (era deja noapte si batea un vant cumplit ) isi mai aprinse o tigara tusind usor , infofolindu-se si mai bine in pardesiu, indesandu-si palaria pe frunte...Am sa plec, gandi, infigandu-si adanc mainile in buzunare.Nu vedea la doi pasi , era o ceata cumplita ce completa intunericul, razele apatice ale lunii abia faceau fata..
Ajunse intr-un tarziu pe o esplanada golasa,fara urma de vegetatie , se opri tragandu-si sufletul , rosu tot; in fata , rezemat de un pietroi imens , un copilas plangea cu mana intinsa , privindu-l fix in ochi...Un sentiment de compatimire adanca il napadi deodata si instinctiv se cauta in buzunare , doar-doar...Nu gasi insa nimic , bani nici macar , i-o fi foame? se intreba nelinistit , examinandu-l pe copilas, care , plangand in continuare o zbughi pe dupa pietroi , facandu-se nevazut ...
Uluit , se intinse pe nisipul umed , adormind pe loc...era din nou obosit.
Se trezi in plina iarna , fulgi grei de zapada ii ardeau fruntea; era rastignit pe o cruce imensa , in varful unui deal , piroane grele ii erau batute in palme , strivindu-le de lemnul putred...Din rani sangele tasnea in valuri , inrosind zapada si scurgandu-se in jgheaburi pe versantii dealului.In ciuda supliciului , nu simtea nici o durere , saliva insa cumplit de mult , ii era rusine insa sa scuipe de frica sa nu deranjeze soldatii de sub el , care, sprijiniti in sulite jucau table si scuipau sudalmi printre dinti injurandu-se unul pe altul...
La un moment dat , urcand agale , aparu prin nameti un omulet imbracat tot in alb , fluierand si stergandu-se cu o batista pe frunte...Cara o scara de trei ori mai mare decat el , pe care o sprijini de un brat al crucii; urca apoi , il examina cu atentie , injura apoi ii lua la suturi pe cei doi soldati care nu mai conteneau sa se injure unul pe altul.
Adormi cu imaginea copilului in minte , cum sta cu mana intinsa , oare unde o fi acum?...
Era multa lume adunata in jurul lui , mai ales babe imbracate in negru , cu palmele zgarcite de ani impreunate in poala , bocind usor; se afla intr-o racla transparenta , prada privirii celorlalti care-l examinau din toate partile , incerca sa se ridice dar nici un membru nu-l asculta, cateva femei lesinasera ,facandu-l pe omuletul in alb (pesemne un doctor ) sa se opreasca din fluierat si sa le sara in ajutor...
Inchise ochii si spera sa nu se mai tezeasca , nu mai vroia sa mantuiasca pe nimeni , nici macar pe sine...