poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-10 | |
Viața e putred de ramnificată în personaje ieftine în care se bălăcesc reminescențe de tabieturi nimfomane, trecute prin cuptorul încins al coloniilor de altădată. Chiar și fata asta care adoră croielile clasice, purtând ca pe o pedeapsă consimțită în familie, lucrurile burgheze cu miros de naftalină din garderoba mătușii, iese din matcă și își arată cizelările de ultimă oră. Întinde un picior, arcuindu-și coloana, până la senzația că nu poate fi egalată la o partidă de sex pe la spate. Această Sidonie camuflată în libertinajul imaginativ al romanelor surogat, această viitoare femeie de societate care uimește și paralizeză, făcând victime printre violatorii îmbătrâniți de propriile prăzi. Fata asta va învăța de la Hanna cum să își pună pe ea o haină potrivită vârstei pe care o are, cum să înfrângă emotivitatea de operetă și cum să fure treptat din universul transparent al celebrității. Sidonia va uita tot ce a învățat printr-o spălare ritualică. Va purta un ham de memorie care o va propulsa încet și sigur în societate, în viața de concubinaj cu fiecare clipă din zi și din noapte. Sidonia își va purta crucea învelită în stofă de învingătoare. Va tremura la gândul că mănăstirea sârbească dintre diguri, mlaștini și stufăriș ar putea să o ajungă de fiecare dată când se străduiește să descifreze slavona sau să treacă pârâul Bezdin pentru a stimula aerul de obște al Maicii Anghelina. Cea mai bătrână călugăriță de rit vechi din teritoriu. Cea mai bătrână păpușă de ceară pictată în alb-negrul vieții monahale, conservată de o minte vie în permanentă comunicare cu metafizicul. O criogenie a senzualității din anul 1539. Și Sidonia trăiește cu frigul conacului mănăstiresc în oase, cu stânsul din dinți că dacă citește mult și non-stop îl va ajunge din urmă pe Iovan Iaksici și se va încălzi cândva în trupul lui metabolizat de anii care îi despart. Dacă stau bine să mă gândesc, fata cu nume rar și cu parfum ieftin e și ea o clonă violată de instituționalizare și de mediile profesorale la care a tânjit încă de când mama ei îi povestea cum la vârsta de 17 ani nu ar fi trebuit să poarte sarafan strâmt la ora de literatură sămănătoristă.
- M-am luat după modă și uite ce am pățit…De-aia trebuie să stai încuiată măcar până la majorat, să stai cu nasu’ în carte, mai bine borțoasă de curente literare decât chiuretată de o moașă tuciurie pe Str. Vlahuță. Sidonia, viitoare Iaksici, imobilizată în camera cu birou, ajunsese o tânără demineralizată, paginile mâncate cu pâine nu erau decât o dorință de oxigenare a organismului, o căutare a celulozei cu origini arboricole și onomasticofage. Parfumul sidonian îi rămăsese ca un guturai olfactiv. Pe tren. Ca în trenul lui. Mă rog, al vieții. Răvășit și liber de a lua o decizie. A ales trenul ca loc fumat și bătut în cuie, locul care miroase mișunat, încă, a aere filtrate de romantisme și vise conjuncturale îmbălsămate în destine de călător. Se gândi totuși la exercitiul de a-si imagina cum e sa fii femeie. Va trebui sa scrie ca o femeie. De fapt vroia de mult sa vada cat ar putea rezista el in pielea unei femei. Au mai facut-o si altii. E o disimulare benefica comportamentului social, interuman. Sa perceapa cu sensibilitate si rautate de suflet opus lui. Sa vada lumea cu ochi rimelati. Sa stie daca afacerea asta ar schimba ordinea prioritatilor in viata unei femei moderne. In sensul asta, Eaela trecu direct la subiect. O vîltoare tipică în care se cufunda o dată cu mersul trenurilor. Imaginea unor băștinași. Pălincă trecută. O cucoană ghilotinata de propriul ei parfum. O linișteau uimitor gleznele ei butucănoase. Lângă - o fizionomie obosită cu păr lung și țîțe. Pe femeia asta nu ai putea sa ti-o reamintesti decât după ani grei de detenție comună. Si totusi are o privire descreierata, vicleana, care te-ar putea obseda de acum inainte in relatiile cu feministelele trecute de 50 de ani. Pare sa urasca tot ce e tanar si de sex feminin. Un băiat pregătit să nu deranjeze pe nimeni s-a țintuit ín geamul unsuros al vagonului. Nimic nu mai poate fi schimbat in tabloul meu de vizavi. Iti spui ca repartizarea pe locuri e un hazard imbecil. As inventa un sistem prin care sa poti hotari daca suporti sa calatoresti cu alte persoane. Sa le poti verifica macar grupa sanguina. Recunosc, așa - ca pentru mine, că mă așteptam la ceva mai familiar, la figuri stoarse de ochi tîmpi și la o tăcere interioară spiritualizată sau măcar de bun simț. Dar si mie imi plac prostii. Si in fond si la urma urmei asta inseamna viatza. Sa te bagi la drum, sa mergi cu capul inainte, sa-i dai bice. Sa poti sa fii si femeie. Ce daca as fi vrut altceva...de la viata? Nu de alta dar am un drum greu de făcut. Ma deplasez spre omul care a intrat in mine si nu a mai iesit. Eu, Eaela, ma deplasez spre Eleea. Chiar ma bate gandul sa il anunt ca vin, ca am plecat sa il caut. Poate imi da vreun indiciu. Ultima oara parea fericit ca ma vede. Poate pur si simplu. Gata cu drenarile astea de banalitati. Aici trebuie lucrat. Aici e cel mai inutil si mai obositor sa fii femeie. Trebuie trecut la actiunea lucida, strategica. E doar un individ interesant pe care, daca o sa accept propunerea, il voi baga in afacere. Fie ce o fi. Isteria destinelor, incepe cu analiza fizionomiilor. I-as stoarce cosul ala din dreptul nasului coroiat. Nu uita, scriitorasule de autori, ai un barbat in fata, iar tu esti femeie! E intr-un pulover alb pe gat, in blugi si are nasul asta care acum prezinta un cos gras, infatuat. Doar asta il arata ca pe un neingrijit. In rest ar putea avea stofa de autor, cu scrisul meu. De aia nici nu pare sa il deranjeze jegul de pe geam. Nasul lui ma scoate din minti. Femeia isi aduce aminte povetele de viata. Ingana in minte vorbele batranei care obisnuia sa croseteze pe banca din parc. - Barbatu' îl cunoști după nas. Dacă are nasul mare și îți îndoaie obrazul când te sărută înseamnă că ai dat peste un armăsar. Adică e bun la pat. Dacă e sfrijit, mucos, mic și cârn ai sfeclit-o ... O să îți stea capul numa la altu' toata viața. Nasu', draga mea, nasul nu îți dă pace. Nu te uita că e urât. Urâțenia are dedesubturile ei ... Nu te uita că-i cu primejdia în el. Aia se poate scoate… da’ altceva nu… Ca femeie te poate excita urâțenia în sensul în care vrei să perfectezi, să aranjezi, să pui la loc tot ce îți trece prin mâini. Dar asta cu nasul, n-ai știut-o! Ce pierdere de semantică! Ca oul lui Faberger. Colorat, frumos și în interior gol. Foarte rare sunt exemplarele care conțin multe ouă mai mici până la foarte mici și până la oul imposibil de observat. Și realizezi că tu, Eleea (♂) n-ai logică nici cât o găină, cât o Eaela (♀). Te mai gândești că oul ala mic, imposibil de observat nici măcar nu există. Că poți să îl cauți în imaginația ta de femeie cu apucături de prepeliță, în capul tău cibernetic, scanat într-o tubulatură magnetică, din care nu rămâi decât cu o omletă aplicată pe ambele emisfere, și cu un zgârci gelatinos în loc de nas.Dar faptul că primejdia se poate scoate, te liniștește. La fel și ochii babei, înghițiți de cele văzute și nevăzute, supți de uzura timpului și de strâmtorarea craniului care se pregătește să încapă într-un sicriu mai mic și mai ieftin. Spiritul Eaelei este al unei timorate, al unei anxioase. Doar Eleea o poate face femeia-bărbat-bine. Doar el, cu simțul lui de animal de pradă, strivind ochiul ei pineal, de cameleon sensibil la frig. Bărbatul cu nasul mare dădu semne că ar fuma o țigară sau că ar merge la toaletă. Mi-am supt picioarele în formă de x și i-am eliberat culoarul de trecere. Genunchiul lui stâng mi-a adus aminte că orice atingere luminează ca o lanternă doar un singur senzor. Și e suficient dacă simți așa. Un senzor care contaminează alunecos o grămadă de alte celule nervoase, care îți lezează comoditatea de a nu avea ce să simți și la cine să te gândești. Acea rotulă puternică, străină corpului tău, nu a făcut decât să îți pună sângele în mișcare, să fie ca o injecție hormonală pe care ai căutat-o cu lumânarea fără a fi conștientă de asta. Baliverne îți spui! Prea mult tam-tam pentru o lovitură aplicată sub centura ta paresteziată de mersul la distanță. Într-adevăr avea nevoie de toaletă. Pe culoar își scoase un pachet de servetele din care extrase în grabă o bucată albă de celuloză predestinată. Te intrigă ușor faptul că ai fi vrut să îl scapi de pachețelul verde Zewa, mentolat și să îi dai sulul tău sănătos, de hârtie igienică. Poate că se duce doar să se spele pe mâini sau să își sufle nasul. Iar tu ar trebui să îți vezi de treaba ta. Dar vagonul în care te-ai așezat e chiar lângă WC-ul comun. Încerci să auzi dacă urinează în vânt. Îți imaginezi picături galbene lăsate violent drept mostră între șine, pe o distanță de cel puțin 100 de metri. E totuși stupid să îți imaginezi cum se pișă omul ăla care te-a agresat cu genunchiul. Asta numai femeile o pot face. Încercam să găsesc o explicație. În tot acest timp îl auzeam în baie cum fredona decadent un Cohen. Doar tu, (♂), puteai să înjuri, tu, cu latura ta infernală cu tot.. Sau eu, femeia ta, (♀), care lustruiește zilnic la ea. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate