„Cultura credinței triumfă prin internetul științei”


„Efectele televiziunii asupra minții umane” e titlul conferinței desfășurată joi, 15 martie, în Aula Palatului Patriarhiei de către Ascociația pentru Apărarea Familiei și Copilului și Asociația Studenților Creștin-Ortodocși Români (ASCOR).
Sala e comparabilă ca mărime cu cea a Operei din București, are cupolă și balcoane. De fapt, istoric vorbind, are semnificație: aici s-a hotărât Unirea de la 24 ianuarie 1859 și tot aici s-au ținut ședințele Parlamentului in perioada interbelică. De cum intri, trei ramuri de brad îți atrag atenția și o icoană uriașă cu tema „Pogorârea la iad”. Observi prezidiul și tribuna, apoi imensitatea sălii și o mulțime impresionantă. Sunt mai bine de 500 de oameni, căci aula are o capacitate de 400 de locuri la parter și încă 500 la balcoane, iar primul dintre cele două rânduri de balcoane e pe jumătate ocupat. Sunt în mare parte tineri, după vârstă chiar studenți, dar nu lipsesc din sală nici adulții și nici reprezentanții clerului.
Organizatorii propun să înceapă conferința printr-o rugăciune, urmată de binecuvântarea preotului.
Invitați să vorbească sunt prof. Dr. Ilie Bădescu, de la Facultatea de Sociologie și director al Centrului de Studii pentru Antropologie al Universității din București, psihiatrul Elena Stuparu, Elisabeta Negreanu, cercetător la Institutul de Științe ale Educației și prof. Cornel Ciomâzgă, scriitor creștin care întârzie, dar ajunge în cele din urmă la timp să vorbească.
Efectele televiziunii și ale internetului vor fi discutate din trei perspective: sociologic, neuropsihiatric și educațional.
Pe această temă, în 2004 a apărut la Editura Evanghelimon cartea „Efectele televiziunii asupra minții umane”, ce îl are ca autor pe Virgiliu Gheorghe.
„Ne aflăm în fața unui eveniment științific, e un eveniment cultural de-a dreptul și, poate că, aș putea spune, ne aflăm în fața unui eveniment spiritual”,spune prof. Dr. Ilie Bădescu. „Prin intermediul cărților pe care le publică d-l Virgiliu Gheorghe asistăm la un fenomen interesant: cultura credinței triumfă prin internetul științei”.
După tipicul cercetătorilor, poartă ochelari, are barbă și mustață. Pare cam de 60 de ani și e îmbrăcat la costum. El prezintă un sondaj sociologic ce a relevat câteva aspecte: insul dedică 38% din timp televizorului, 50% pentru instituții și profesiuni, 10% comunității și familiei, 2% e timpul religios. În plus, cercetătorul a atras atenția că televiziunea falsifică referențiarul de viață al omului: „Dacă referirea la relațiile sexuale între persoane necăsătorite se face prin 14000 de imagini, referirea la abstinență, la virginitate, la castitate doar prin 150 de referențiare. Mai mult, în niciuna dintre telenovele nu e menționat un caz de îmbolnăvire prin boli cu transmitere sexuală la persoane necăsătorite, deși una din șase persoane necăsătorite este expusă. În toate telenovelele relațiile între persoane necăsătorite are o frecvență de 24 de ori mai mare decât între persoanele căsătorite. Este evidentă o falsificare”, a conchis el.
Ilie Bădescu mai atrage atenția asupra efectelor psihologice: „Începem să ne asemănăm cu imaginile televizoarelor. Noi suntem într-un univers ireal și televiziunea este atotputernică”.
Dar efectele psihologice vor fi detaliate de psihiatrul Elena Stuparu. E tânără, are între 30 și 35 de ani, cu părul prins în coadă și poartă o bluză albă cu dungi negre. Nu s-a îmbrăcat deloc ceremonios. „Ecranul televizorului, spune ea, dăunează dezvoltării cortexului prefrontal. Cortexul prefrontal răspunde de reflectarea conștientă a existenței omului în lume, de fapt, de controlul comportamentului și a actelor psihice ca rezultat al procesului de gândire. Afectarea cortexului prefrontal conduce la dezinhibiție și conduită distructivă.” Elena Stuparu afirmă că vizionarea în exces duce la dependență și că dependența de televiziune dobândește toate criteriile de diagnostic a oricărei dependențe de substanță: „Televiziunea te poate transforma din actor al propriei vieți în spectator al vieții altora. Naturalul și firscul dispar puțin câte puțin din viața noastră, iar dacă suntem studenți accesăm din ce în ce mai des www.referate.ro”, își încheie ea discursul.
Despre efectele educaționale ale televiziunii vorbește Elisabeta Negreanu, cercetător la Institutul de Științe ale Educației. Ca orice educator, are glasul cald și sfătos ca de bunică. La cei peste 70 de ani, își poartă cu demnitate, ținând umerii drepți, sacoul albastru și bluza albă cu guler brodat de dantelă. Are cercei clips, păr negru prins în coc și, desigur, poartă ochelari.
Ea acuză publiciștii pentru faptul că se ascund în spatele ideii că difuzează ceea ce dorește publicul. Elisabeta Negreanu spune că într-un studiu realizat de Institutul de Științe ale Educației și publicat pe site-ul institutului, a observat că tinerii de 15-16 ani, deși de-abia scriu, de-abia formulează, dar critică mass-media pentru temele care sunt considerate de producători ca cerute de tineri, că e o avalanșă de violență, de vulgaritate, de lipsă de profesionalism: „Ei recomandă bun-simț, cer mass-media să spună adevărul și să nu se amestece în viața intimă, să n-o tulbure, să le dea mai multă muzică, inclusiv, subliniază unii, muzică clasică. Doresc ca aspectele culturale tradiționale să li se prezinte, pentru că nu mai au unde să le cunoască”.
Cercetătoarea mai critică și tendința unor profesori de a-i trimite pe copii prea des la internet. Ea spune că internetul e un instrument când mintea copilului s-a copt și când în sufletul lui s-au adunat valori autentice. În plus, doamna Negreanu subliniază că ecranul nu poate înlocui contactul elev-profesor: „Educația în familie și în școală, concluzionează aceasta, este nu numai bulversată, ci aproape deconstruită pas cu pas de mass-media, uneori și din vina profesorilor care trimit spre internet”.
Publicul nu a ezitat să-i aplaude pe invitați și să le pună întrebări notate pe bilețele ce au fost strânse în timpul conferinței de organizatori.
La ieșirea din sală, pe un stand stau expuse cărțile lui Virgiliu Gheorghe, „Efectele televiziunii asupra minții umane” și „Revrăjirea lumii”, printre CD-uri cu muzică religioasă.