Tot auzeam că, dacă tăceai, filozof rămâneai, sau tăcearea este ca mierea. Moment istoric ieri, în Parlamentul României, plin de importanță și seriozitate. De la Lech Walesa, la fostul rege al României, aproape o Europă întreagă reprezentată de televiziuni și oameni de seamă, martori. Gestul președintelui, fără precedent, cum fără precedent și reacțiile pe care le-ați văzut poate pe sticla televizoarelor. Chiar dacă se spune că nu avem voie să avem simpatii, nu cred în aceasta. În inima fiecăruia a încolțit de mult dragostea față de ceva. Nu mi s-a părut a fi dragoste gestul conducerii PRM, care a fluierat în timp ce președintele României reamintea în mare parte atrocitățile aduse de sistemul comunist. De parcă domnul Corneliu Vadim Tudor ar fi încă înlăcrimat și nostalgic după un trecut care a prelungit cu 50 de ani nașterea unei democrații pe care abia acum o învățăm. Suntem o generație norocoasă sau ghinionistă? Vrem să trăim din nou în umbra unui bec ce se aprinde între anumite ore? Faptul că Traian Băsescu ne propune să punem pe veci un lacăt sistemului comunist nu cred că e în defavoarea noastră. La nivel local, PRM-ul are totuși cel puțin, în opinia mea, dacă îmi dați voie, un reprezentant în care cred, deși nu am voie să cred. Este Ion Mînzînă. Am observat ieri, în timp ce colega mea de la Politic, Andreea Dinescu, vorbea cu deputații din Parlament, că nu toți PRM-iștii împărtășesc atitudinea șefului lor. Nu cred că ar trebui să lăsăm întors obrazul și să le dăm voie unora dintre noi să ascute din nou briciul comunismului pe piatra vieții noastre. Au făcut-o destul pe cea a părinților. S-au întâmplat atunci și lucruri bune. O să-mi spuneți care? Îmi vine în minte, sper să nu greșesc, învățămîntul românesc. Aveai șansa să mergi la școală și să devii
tobă de carte, fără bani. Dar nici această sintagmă fără bani nu este de lăudat. Aparține tot comunismului. În viață, până la urmă trebuie să plătești la timp. Absolut totul. Altfel, vine o zi în care tu vei plăti pentru ce n-a făcut sau făcut tatăl tău sau mama ta. Tăcerea nu este ca mierea... Uneori.


text scos în ultim moment din paginile Curierului Zilei de .....dar nu mai contează