Bonjour Tristesse! Bonjour Sagan!



Premiera filmului francez “Bonjour Sagan“ prezintă într-o manieră atipică viața scriitorei Francoise Sagan celebră la mijlocul anilor 50 și 60. Realizatorii francezi au ales fragmente din jurnalul scriitoarei, din opera literară cât și din viața artistei care a trăit fiecare zi ca fiind unică și ultimă.


“Bonjour, Tristesse”(1954) este romanul de debut al celebrei autoare franceze Franciose Sagan.

Cine mai scrie astăzi despre sau analizează tristeți, într-o lume în care măsura și valoarea momentului le-au depășit pe cele așa numit “universale”, iar fiecare dintre noi poate decide după bunul plac câtă “măsură și valoare” îi este necesar, neuitând de stăpânul atotputernic: banul?

Francoise Sagan, jucată de atractiva actriță Sylvie Testod, a reușit să-și traverseze viața atât cea de zi cu zi cât și cea literară după șoaptele exprimate în romanul de debut, fără nici un compromis până în ultima zi a vieții.

Harul de a trăi clipa, de a avea prieteni, de a transforma viața în artă și arta în realitate pare, după vizionarea filmului, foarte simplu și la îndemâna oricui.

“Nu pot să scriu decât despre ceea ce știu și am trăit” declara Sagan într-unul din primele interviuri, când un editor o îndemna să scrie mai mult pentru a câștiga și mai mult, pentru ca în final să poată petrece la infinit în opulență și disperare.

Actrița Sylvie Testod s-ar putea spune că devine întru totul o “Sagan”, fumătoare și pasională, care se risipește și risipește tot ceea ce a știut, femeia firavă cu privirea subțire, în război permanent cu structurile și legile unei societăți ce se auto-distruge printr-o auto-constrângere greșit înțeleasă.

Tot ceea ce cunoaștem și ne sugestionăm a nu ști apare la Francoise Sagan pe prima pagină, punct de vedere esențial, iar filmul impresionează prin prezentarea s-ar putea spune chiar exagerată a voinței nu de puține ori supranaturale a unui singur personaj de a schimba lumea.

Cel puțin a celei din jur. Cel puțin prin risipirea simbolurilor ei: bani, idei și în final singurătate, izolare și vise.

Și totuși publicul pare a se regăsi de la început în delicatețea unei Francoise Sagan, tânăra hotărâtă a crea o operă literară de necombătut.

Scriitoarea eșuează însă în final atât literar cât și social și apoi se trezește sau mai bine spus este trezită de dispariția bucuriei, a prietenilor, a inspirației, a puterilor ce au propulsat-o atât devreme în viață în sferele înaltei societăți.

Filmul prezintă societatea anilor '50-'60 din secolul trecut, în culise construite meticulos, relațiile dificile precum homosexualitatea sau pasiunea unei femei pentru o alta, fiind schițate cu mare delicatețe.

Regizoarea Diane Kurys trezește prin “Bonjour Sagan” curiozitatea spectatorului pentru ce a fost în urmă cu 6 decenii, pentru așa zisa generație pierdută și cei preocupați de a regăsi timpul pierdut........evident și din nefericire cu droguri, excese și creații literare mai mult sau mai puțin interesante pentru un cititor propulsat astăzi el însuși într-o lume nu rareori debusolată.

“Suntem singuri, iar când ne merge rău suntem cu siguranță întotdeauna singuri”, scrie Francoise Sagan în urmă cu 6 decenii, șoptește actrița Sylvie Testod în filmul a cărui premieră a reușit să trezească dacă nu dorința de a trăi libertatea exagerată a secolului trecut, dar cel putin pe cea teoretic posibilă a prezentului: cea a spiritului.

După atmosfera din sala cinematografului german filmul a impresionat, majoritatea a oftat, mulți au zâmbit când personajul principal risipea milioanele câștigate pe scris, dar câțiva au rămas liniștiți și gânditori în scaunele de pluș până la derularea genericului – un gest rarisim în sălile moderne de cinematograf.