O nouă democratizare a artei




Chez vous, au travail, à l'école,/ dans la rue…/ offrez un poème,/ échangez vos poèmes,/ postez un poème, / glissez un poème sous la porte, / ceci ou cela mais
donnez un poème à l'autre !// Dăruiți celui de lângă voi un poem! Aceste cuvinte animă peisajul de primăvară pariziană.
Festivalul internațional francofon de literatură „Le printemps des Poètes” a fost adus pentru prima oară și la Suceava de prof.univ. dr. Ștefan Băișanu și implementat în anul 2007 de un grup de la Biblioteca Bucovinei sub directa mea îndrumare. Fără fast sau false pudori, ștafeta a trecut anul acesta de la viziunea mea la viziunea unui alt grup de poeți-organizatori suceveni, intitulat Turnătorii , care au venit pe lume și cu un manifest literar în chip de legitimație, și cu o ideologie estetică nouă: ei susțin că toarnă poezia, poate că o și turnează, precum la turnătorie este turnat oțelul, purtând halate albastre și ochelari de sudură, gata să transforme procesul de tunning în generator de artefact. Oficial, în România, data de 10 martie este dată ca fiind inaugurală, dar festivalul-mamă francez a început deja pe 3 martie, în Sala de pe Rue De Mogador no. 25, fiind difuzat pe Canalul France Culture și conținând interpretări ale textelor unor mari scriitori ca Andrée Chedid, Aimé Césaire, Henry Michaux, Tony Harrison, Walt Whitman și alții. În România, festivalul a fost importat acum câțiva ani prin inițiativa tinerei și talentatei scriitare Linda Maria Baros (care la doar 25 de ani este cea mai recentă laureată a Premiului pentru Vocație Poetică, Franța, 2004 cu volumul „Le Livre de signes et d’ombres”, Cheyne Éditeur, iar anul trecut a luat „Premiul Apollinaire” pentru volumul „La Maison en lames de rasoir”, Cheyne Éditeur, Franța 2007).
Anul acesta, festivalul francez se află sub semnul Poeziei către celălat. Locurile de desfășurare sunt peste tot în oraș, acolo unde oamenii sunt amenințați de presiunea consumeristă: la ghișee poștale, în gări și stații auto sau de metrou, în parcări, în spitale, în casele de activități sociale, în magazine, în jurnalele Direct Soir et l’Humanité, pe undele France Culture, în școli, întreprinderi, acasă, în biblioteci etc.
Aflându-mă în contact mai profund cu ediția franceză decât cu cea română, constat că data de vineri, 7 martie, este și pentru francezi cum și pentru suceveni un eveniment mai special. În Franța, pe 7 martie este Ziua Poemului dedicat Celuilalt, în fond o altă formă de a aduce literatura și poezia în stradă, ca pe un fenomen care este și social și care iluminează lumea cotidianului, crește coeziunea socială și apropie inimile oamenilor prin emoția artistică. În Suceava, pe 7 martie, mari poeți consacrați precum Cezar Ivănescu și Emilian Marcu – nume ilustre pentru poezia românească modernă -, alături de mine și de invitații mei (între care numeroase poete și creatoare, iubitoare de artă și de frumos), au sosit la Biblioteca Bucovinei, în Sala de Arte, pentru a celebra o distinsă poetă, am numit aici pe Maria Elena Cușnir, care este și membră a Uniunii Scriitorilor din România și care lansează al optulea și respectiv al nouălea volum al său, „Dialog fictiv la marginea nopților” și „Poeme pe-un fir de lumină”, tipărite la Editura Junimea (director Cezar Ivănescu) în 2007 și respectiv 2008. Poemul dedicat celuilalt de către Maria Elena Cușnir prin cărțile sale celebrează o dublă ipostază a contactului cu marea poezie: pe cea a lecturii (ca experiență ce developează, în linia lui Jauss, experiența estetică europeană conform celor trei direcții cunoscute ca poiesis, aisthesis și katharsis), ca și pe cea a re-lecturii (care, după epuizarea primei lecturi – care e una estetică, virginală, informală -, întemeiază, precum la Nabokov („Nu poți citi o carte, o poți doar reciti”), civilizația dintâi, civilizația lecturii, civilizația dominației prin cultura și cultul cărții.
Vom vedea, în timp, de ce un activism cultural de tipul festivalului „Le printemps des Poètes” resuscită, în toiul epocii de afirmare a culturii livrești electronice, interesul și pentru revenirea la materialitatea cărții, a cărții obiect, dar și a poemului-porție de sacrament și de iubire, estetice și spirituale.
Tendința semnalată în arta actuală este că lumea operei literare („lumea care se construiește în fața textului”, după cum afirma Paul Ricoeur) să devină mai accesibilă omului real, cu al cărui univers să se poată întâlni prin comunicare oarecum dirijată, iară nu prin accident. Vezi aici inclusiv inițiativa unui ziar precum Cotidianul, bunăoară, dar și altele, de a aduce în fiecare săptămână pe piață o carte foarte valoroasă la un preț modic, și care însoțește ediția ziarului, oferind astfel șanse reale omului actual, un pauper în fond, și un suflet privat de accesul la marea cultură, la posibilitatea de a avea bune lecturi acasă, ca și de a-și înjgheba o bibliotecă personală corectă din punct de vedere axiologic, cu bani puțini. În acest sens, al sporirii accesibilității la marea cultură, inițiativele italiană (Poesia Attiva) și mai ales cea franceză (Le printemps des Poètes) sunt fenomene foarte active în România ultimilor ani. În schimb, ideile germane sau engleze de marketing al poeziei nu sunt la fel de prizate la noi, însă un amalgam de tendințe ale acestui expresionism s-a dezvoltat în tipologia evenimentelor tipic românești, cea care aduce poezia în baruri și cluburi (vezi Club A, la București, sau Club 60, la Suceava), în ateliere sau happeninguri, folosind și vechea rețetă a muzicii folk (resuscitată după tradiția unui vechi cenaclu muzical-literar comunist, implementată în România după moda culturii americane hipi flower-power de către Adrian Păunescu et Co.) Un loc aparte în seria de fenomene poetice publice românești îl ocupă evenimentele produse de actanții artiști basarabeni (vezi Andrei Gamarț la Club 60) sau maghiari, care au generat veritabile curente și mode literare-muzicale-multimedia, recunoscute prin impact european și prin impact mediatic sau internautic prin canalele U-Tube: un exemplu grăitor despre felul cum marile opere și înscenări pentru un public direct și imediat pot face explozie pe linia unor interferențe și interfețe culturale ce absorb filoane diferite, dar care fac priză în mod spectaculos și seduc. La urma urmelor, în viziunea gadameriană, termenii esențiali ai ontologiei și ai fenomenologiei operei și artei conduc către definirea artei ca joc, ca simbol, ca sărbătoare și sărbătorire.
Și, oare, în pragul primăverii, nu devine lumea un prilej de sărbătorire, arta un prilej de celebrare, omul un prilej de renaștere?


Angela Furtună
angela.furtuna@gmail.com