Ohne Gedichte wäre ich ein atemloser Mensch. – Fără poezii aș fi un om fără răsuflare.

Sunt sigur că poezia este numeric cea mai cultivată specie literară. Poeții sunt cei care dau unei literaturi ștampila națională, deci acea amprentă care o face originală și singulară, nu numai în universul liricii mondiale, ci în general în literatura universală. Nu degeaba vorbim de poeți naționali, ca de exemplu Goethe sau Eminescu.

Și totuși, în Germania edițiile cele mai mici de cărți literare - tot numeric – rămân volumele de poezii. În toată țara apare numai o singură revistă de poezie. Puțin, pentru un popor de 80 de milioane de oameni.

Deutschlandradio Kultur este un post de radio asemănător cu România Cultural. În una din zilele trecute postul german a transmis un interviu cu poetul Anton G. Leitner (*1961). El este și editorul revistei „Das Gedicht” (Poezia).

Pe lângă propoziția de mai sus, poetul din Weßling lângă München a mai formulat multe idei interesante despre sensul poeziei, fără a uita însă să amintească și de situația grea în care se află aceasta, din punctul de vedere al răspândirii în rândurile largi ale populației. A vorbit despre revista sa și despre greutatea de selectare a poeziilor care apar anual. Întradevăr: anual, fiindcă revista apare numai o dată pe an. Deci, am putea vorbi despre o antologie tip „Ultima generație, primul val” (POEZIE.RO) și analizând această stare mai departe, am putea ajunge chiar la concluzia că singura revistă de poezie din Germania nici nu există, ea fiind de fapt o antologie ca multe altele, dacă n-ar exista și texte de proză specifice oricărei reviste literare: eseiuri, portrete, bibliografii comentate, schimburi de scrisori, interviuri, portrete și altele.

Oricum, s-a sărbătorit împlinirea vârstei de 15 ani a revistei „Das Gedicht” și nicidecum a unei culegeri oarecare de poezii cu apariție periodică. Colegii de breaslă nu l-au lăsat singuri pe Anton G. Leitner. 50 de poete și poeți, între 27 și 65 de ani, s-au întrunit la Casa de Literatură München și au citit din operele lor.

Editorul revistei are o listă de circa 500 de autori. Din acest izvor alege pentru fiecare ediție a revistei un număr oarecare de poeți, pe care îi roagă să-i lase unul sau mai multe poezii pentru publicare. Fiecare din cele 15 numere apărute a avut o altă temă. După spusele lui Leitner, 90 la sută din poeziile din „Das Gedicht” au apărut aici pentru prima dată, iar aproape 30 la sută din texte au fost scrise chiar pentru unul din numerele revistei. Fiecare ediție conține în jur de 80 de poezii.

Câteva nume din „Das Gedicht” care sunt reprezentative pentru lirica germană (Germania, Austria, Elveția, Luxemburg) contemporană: Hilde Domin, Gert Heidenreich, Friedrich Ani, Lutz Rathenow, Jörg Kowalski, Günter Kunert, Ernst Jandl, Friederike Mayröcker, Raoul Schrott, Jürgen Becker, Hermann Lenz, Matthias Politycki, SAID, Franzobel, Franz Xaver Kroetz, Heinz Piontek, Tanja Dückers, Günter Grass, Hans Magnus Enzensberger... În numărul 9 (2001-2002), cu tematica „Göttlicher Schein” (Strălucire Dumnezeiască), a apărut și o poezie scrisă de Karol Wojtyla, cel care mai târziu urma să devină Papa Ioan Paul al II-lea (†). Doi poeți sunt originari din România: Franz Hodjak și Oskar Pastior (†).



Numărul jubilar (15) al revistei „Das Gedicht” poartă titlul „Ich bin dein Nest / du bist mein Fest” (Eu sunt cuibul tău / tu ești jubileul meu).