Cartea “Morala creștină” a teologului grec Georgios Mantzaridis, scrisă într-un limbaj accesibil și atrăgător pentru intelectualii de azi, oferă modele de comportament creștin în lumea în care trăim. Virtutea numărul unu a cărții: nu este moralizatoare.
În Dicționarul explicativ al limbii române, morala este definită astfel: “Ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică”. Suntem tentați să spunem deseori, când nu avem nevoie de sfaturile inoportune ale cuiva sau de mustrările ce ni se aduc, că nu avem nevoie de “morală”. Adică să fim lăsați în pace, nu ne plac regulile. Morala creștină însă nu trebuie înțeleasă drept o culegere de învățături abstracte care se pot aplica unei comunități neutre, fără nume și entitate, nu e un cod de reguli care îi sperie pe oameni cu iadul. Ea se adresează persoanelor și relațiilor dintre ele, definind rolul omului în lume și față de lume. Pentru omul creștin, morala capătă profunzimea legăturii cu Dumnezeu. În acest sens, morala ar putea fi definită ca dorința omului de a face binele, știind că izvorul bineleui este Dumnezeu, iar răul este absența binelui. Omul, ființă creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, prin săvârșirea răului se abate spre o stare care este împotriva firii sale, intră în dezechilibru.
Georgios Mantzaridis, poate cel mai important teolog contemporan, profesor la Universitatea din Tesalonic, a scris un tratat intitulat “Morala creștină”, în care trece în revistă și analizează aceste lucruri discutate de veacuri la toate nivelurile de conștiință și exprimare. Scrisă într-un limbaj care este accesibil oricărui intelectual preocupat de probleme ontologice, cartea este cu atât mai binevenită în cercul teologilor și al învățământului de acest tip cu cât nu exista o lucrare la acest nivel pentru studiul moralei.
În opinia preotului profesor Constantin Coman, tratatul lui Mantzaridis se ridică la valoarea și importanța “Teologiei dogmatice” a Părintelui Dumitru Stăniloae, apărută în 1978.
Foarte importantă la această lucrare este ușurința cu care sintetizează tradiția răsăriteană a teologiei aplicate. Creștinul găsește aici descrierea atitudinii corecte pe care el poate să o aibă față de evenimentele vieții contemporane. Mantzaridis nu dă doar niște definiții unor categorii morale cum ar fi virtuțile, patimile sau libertatea, ci arată cum să se situeze omul în raport cu ceilalți și cu Dumnezeu, cum să se raporteze la problemele contemporane care par a depăși binele și răul: eutanasia, ecologia, fertilizarea in vitro, clonarea. Pentru părintele Constantin Coman, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, cartea aceasta este un adevărat eveniment editorial și o mare provocare în același timp. “Aveam foarte mare nevoie de ea. Pentru că de obicei ne instruim un pic la nivelul teoretic al credinței, al adevărurilor de credință, dar nu reușim să transpunem în viață aceste lucruri. Cartea lui Mantzaridis reușește să traducă în atitudine fundamentele credinței noastre. Într-o țară de creștini ortodocși, cum este România, este foarte mare nevoie de această carte. Cred că ar trebui să reprezinte o provocare directă pentru intelectualitatea noastră, pentru profesorii noștri, nu doar pentru cei de teologie și de religie, ci pentru toți profesorii noștri, pentru presă, jurnaliștii fiind chemați să evalueze probleme care țin de atitudinea creștină, și atunci ei trebuie să aibă un etalon, un criteriu. Sunt cuprinse în carte trăsături care definesc în mod specific atitudinea creștin-ortodoxă la evenimente. Tratatul acesta depășește un anumit tip de discurs de teologie morală în care eram captivi, care era o morală convențională a păcatelor și virtuților, care aluneca într-un discurs im-personal. Tratatul prezintă lucrurile în duhul Sfinților Părinți”, spune părintele Coman, directorul Editurii Bizantine, care a editat în limba română lucrarea teologului grec.
Georgios Mantzaridis s-a născut în 1935 și este profesor de morală și sociologie a creștinismului la Universitatea din Telsanic, Grecia. A scris numeroase lucrări teologice, două dintre acestea fiindu-i publicate și în limba română la Editura Bizantină: “Globalizare și universalitate – himeră și adevăr” (2002, în traducerea pr. Vasile Raducă) și “Morala creștină” (2006, în traducerea diaconului Cornel Constantin Coman). În 2001, la 13 noiembrie, Universitatea București i-a oferit titlul de Doctor Honoris Causa.