Cine nu a auzit de RoÈ™ia Montană? Dar, de fapt ce s-a auzit despre RoÈ™ia Montană? Cu siguranță s-a auzit de controversele legate de proiectul minier È™i mulÈ›i își dau cu părerea, dar cȃÈ›i au călcat în acele locuri?...
Am ajuns la RoÈ™ia Montană fără să fiu cȃtuÈ™i de puÈ›in interesată de proiectul minier, întrebȃnd un profesor din Cȃmpeni cȃteva lucruri despre zonă. Era ora 14.15; se pare că am întȃrziat. Complexul muzeal avea orarul de vizită pȃnă la ora 14.00; am stat de vorbă cu portarul - stătea rezemat de tocul uÈ™ii, cu un fir de iarbă în colÈ›ul gurii È™i privea nemulÈ›umit culmea muntelui. Era prea supărat să poată spune prea multe, "am lucrat în mina asta È™i acum ne mută pe toÈ›i. Eu stau aci, după dealul asta, da` acu trebuie să plecăm È™i noi". I-a telefonat ghidului, spunȃndu-ne să-l aÈ™teptăm. După cȃteva minute a apărut È™i ghidul. Părea bucuros că eram al doilea grup de vizitatori din acea zi È™i a fost de acord să ne însoÈ›ească. Al dolea grup deci...È™i grupurile erau formate din 4-5 persoane. Nu e cam puÈ›in avȃnd în vedere că mai toÈ›i È™tim să ne dăm cu părerea cȃnd vine vorba de RoÈ™ia Montană?...
Ghidul, foarte bine documentat È™i nerăbdător să-È™i înceapă povestea, ne face iniÈ›ial cunoscute condiÈ›iile de vizitare ale Complexului Muzeal, facȃnd un scurt sumar a ceea ce urma să vedem. Am ajus in faÈ›a unei porÈ›i metalice boltite pe frontispiciul căreia era inscripÈ›ia Alburnus Maior, numele sub care era cunoscutră mina în timpul romanilor. Ne aflam în faÈ›a galeriilor romane. Am coborȃt împreună cu ghidul aproximativ 150 de trepte umede È™i alunecoase în subteran, ascultȃnd, întrebȃnd È™i uimindu-ne de ceea ce vedeam; erau galerii în formă trapezoidală, care te purtau ca printr-un labirint prin tot muntele. Am ieÈ™it după vreo 45 de minute, timp în care ne-am răcorit bine de tot (erau 8-10° C în mină), urmȃnd să vizităm curtea muzeală, în care erau expuse unelte pentru minerit, găsite de arheologi în ruinele fostului oraÈ™, construcÈ›iile folosite pentru separarea aurului de piatră, numite "È™teampuri", precum È™i pietre funerare romane.
Am plecat de la muzeu dupa aproape două ore È™i am urcat (pe un drum impecabil - sunt cȃteva astfel în Romȃnia totuÈ™i) în centrul localității, străbătut de case vechi, multe din ele monumente istorice. Auzisem ghidul vorbind de niÈ™te lacuri artificiale, numite "lacuri pentru È™teampuri" sau "tăuri" È™i am È›inut neapărat să vad macar unul din ele. Drumul mergea pȃnă la primul lac, Tăul Brazi. Un lac foarte îngrijit, o curățenie exemplară, locuri amenajate pentru turiÈ™ti. Este un peisaj mirific, greu de descris È™i care merită pe deplin văzut. Doar că noi nu obiÈ™nuim să apreciem ceea ce avem; vedem doar dacă undeva e mizerie, cu asta rămȃnem, cu dezgust È™i apoi mergem să vedem Parisul. Plătim cumva să vizităm suburbiile si mizeriile Parisului? Sunt destule È™i acolo, dar ne întoarcem încȃntaÈ›i că am vazul Turnul Eiffel È™i cȃteva săli din Luvru, fără să ne pese cȃtuÈ™i de puÈ›in de arta.