Scriitoarea Georgeta Nedelcu a publicat în revista craioveană “Constelații diamantine”, numărul pe decembrie 2010, un interviu cu mine. Nu a apărut sub titlul „Sexul în grup merge, dar nu și literatura în grup”, eu l-am pus aici, textul purtând în gazetă denumirea “Interviu cu scriitorul Alexandru PETRIA”(n.m. A.P.)



Georgeta Nedelcu: Pentru că nici eu, nici cititorii nu vă cunoaștem prea bine, aș dori în câteva cuvinte să ne spuneți cum este omul Alexandru Petria și care este povestea sa? Ce ne puteți spune despre orașul în care trăiți, atracțiile turistice, oamenii, obiceiurile, evenimentele din orașul și de ce nu, din țara în care trăiți?

- Alexandru PETRIA: Sunt născut la 27 II 1968, în orașul Dej, județul Cluj. Studii întrerupte de psiho-sociologie.
Cărți publicate: ,,Neguțătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) și ,,La ce bun poeții…”(colectiv, interviuri). În 2010 mi-a apărut romanul Zilele mele cu Renata, la editura Tritonic. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante.
După 1989: șeful Comisiei pentru abuzuri și drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan și Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean ,,Gazeta someșeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mișcării Ecologiste din România la Camera Deputaților- 1992; redactor investigații, între 1992- 1994, la revista bucureșteană ,,Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ștefănescu- între 1992- 1996 am locuit la București; 1994-1995- reporter investigații la ziarul ,,Cotidianul”; 1995-1996- redactor șef al săptămânalului bucureștean pentru comercianți “Hermes” și redactor la săptămânalul ,,Partener” publicat de trustul ,,România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul șef al săptămânalului ,,Monitorul de Someș”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicație, lunarul ,,Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla”, al cărei director sunt și în prezent.
Am o fata in clasa a X la Liceul de arte din Bistrita. Sunt liberal in gandire, dar nu sunt membru PNL.

G.N: Vă amintiți ziua în care ați început să scrieți serios?

- Alexandru PETRIA: Nu. Bănuiesc că atunci nici nu realizam că scriu serios. Dar, oare, acum scriu serios?

G.N: Care a fost debutul dumneavoastră și ce impact a avut asupra publicului?

- Alexandru PETRIA: Am debutat în perioada liceului, în 1983, în revista „Tribuna” din Cluj. Iar volumul de poeme ,,Neguțătorul de arome” a avut parte de vreo douăzeci de cronici favorabile, ca și „33 de poeme”. Dar succesul de critică a avut un efect neașteptat. M-a blocat mulți ani ca poet, am și acum a treia carte de poezie în manuscris și nu știu când o s-o public. Succesul poate să fie castrator. Impact asupra publicului? Modest. Câte cărți de poezie chiar au avut un impact major asupra publicului în momentul apariției? Nici una, cred. Impactul e produs odată cu trecerea timpului.


G.N: Când ați publicat prima carte?

- Alexandru PETRIA: În 1991.

G.N: V-ați dorit dintotdeauna să fiți scriitor? Ce rol a jucat literatura în viața dv.?

- Alexandru PETRIA: Da. Literatura a jucat rolul unui handicap. Literatul este un handicapat, deși n-o recunoaște. Este normal să stai să scrii când sunt atâtea lucruri plăcute de încercat pe această lume?

G.N: Ce gen literar preferați și ce autor în mod special?

- Alexandru PETRIA: Acum scriu doar proză. Ca să nu fie discuții- Alexandru Petria.

G.N: Unde vedeți locul literaturii române în cadrul literaturii universale.

- Alexandru PETRIA: La periferie. Cum este întreaga societate românească. Excepțiile sunt excepții.


G.N: Care dintre cărțile scrise este preferata dv. și de ce?

- Alexandru PETRIA: Microromanul “Zilele mele cu Renata”, deoarece este ultima.

G.N: Dacă citim cărțile dv. putem foarte ușor să ne dăm seama că sunteți un observator al realității în care trăim. Actualitatea în care trăim este mai dură decât în trecut sau, dimpotrivă?

- Alexandru PETRIA:Oricât de dură este realitatea pe care o trăim, o prefer celei din perioada comunistă.

G.N: La ce carte lucrați în prezent și când va fi ea lansată?

- Alexandru PETRIA: Am terminat volumul de povestiri „Deania neagră” și lucrez la romanul „Cartea lui Zoso”. Sper ca povestirile să apară în 2011, iar romanul în 2012.


G.N: Dacă ar fi să descrieți în câteva cuvinte cea mai recentă carte pe care ați scris-o, care ar fi mesajul pe care ni l-ați transmite?

- Alexandru PETRIA: Scriitorul poate să încerce orice, nu există tabu-uri, dacă are talent. O să citez ce-a scris Daniel Cristea-Enache pe coperta a patra a volumului “Zilele mele cu Renata”-
“După dispariția cenzurii și a pudibonderiei fals- proletare, adică după 1989/ 1990, „s-a dat drumul” la sex: în viața reală, pe ecranele televizoarelor și în literatură. Întrebarea care s-a pus încă de atunci și s-a tot repetat ulterior a fost: mai este aceasta literatură artistică, ori simplă manufactură pornografică? Citind excelenta proză a lui Alexandru Petria, veți vedea diferența”.

G.N: Care este mesajul dv. pentru cititorii cărților al căror autor sunteți?

- Alexandru PETRIA: Intenționez să prezint cititorilor mei o lume, o realitate, nu un mesaj. Dacă există și mesaje, îi invit să le descopere.

G.N: Credeți că există anumite cuvinte care vând o carte?

- Alexandru PETRIA: Teme, nu cuvinte. Marile teme ale literaturii- dragostea și moartea.

G.N: Ați făcut politică și dacă da, în ce partid ați funcționat? Ați avut vreun avantaj datorită acestui fapt?

- Alexandru PETRIA: Am fost în stradă în Decembrie 1989, apoi am făcut parte din CPUN, și am și candidat pentru Camera Deputaților. Politica este o experiență pentru scriitor. Mă întrebați de avantaj. A fost unul major- am învățat la 21 de ani ce este beția puterii și cât de relativă este puterea.

G.N: După revoluție, cărțile - atât în proză, cât și în versuri - au apărut în număr foarte mare, ca ciupercile după ploaie, însă nu toate sunt de calitate. Aici mă refer la valoarea lor literară. Cum ar putea crește numărul cărților bune?

- Alexandru PETRIA: Să nu fie publicate cele proaste, fie și pe banii autorilor. Dar asta n-are cum să se întâmple într-o economie de piață.

G.N: Dacă ați constata că nu au succes cărțile dumneavoastră, v-ați înscrie în politică, sau ați face gazetărie?

- Alexandru PETRIA: Gazetărie fac oricum, din ea trăiesc. Dar locul rataților trebuie să fie politica?

G.N: Vă plac drumețiile pe munte, întâlnirile din cercurile literare, întâlnirile cu prietenii sau vă place mai mult singurătatea?

- Alexandru PETRIA: Singurătatea. Sexul în grup merge, dar nu și literatura în grup.

G.N: Vă place să ajutați scriitorii începători? Le dați sfaturi constructive sau îi criticați, punându-i pe fugă? Pentru că am întâlnit și astfel de oameni.

- Alexandru PETRIA: Mă bucur când pot să ajut pe cineva care are talent. Deși sunt rău în scris, cu începătorii încerc să fiu blând. Așa e normal.

G.N: Știu că natura inspiră pe oricine. Dacă-ar fi să alegeți între o seară pe munte sau o serată alături de Mircea Dinescu, ce ați alege?

- Alexandru PETRIA: La munte. Îmi plac scriitorii de departe. Când le citesc cărțile. Evit, de obicei, contactul cu alți scriitori, ca să nu fiu dezamăgit.

G.N: În strainătate ați participat la lecturi publice sau la lansări de carte? Vă întreb, deoarece sunt țări în care sălile de lectură sunt ca niște șezători.

- Alexandru PETRIA: Nu. Institutul Cultural Român nu sprijină pe cei care sunt critici cu Traian Băsescu. Am câteva invitații însă pentru 2011, dar nu este implicată nici o instituție a statului român.

G.N: Ne plângem că nu avem suficiente cărți dincolo de mediocru, dar nici instituțiile statului nu fac absolut nimic pentru asta. Ce părere aveți în legătură cu acest lucru?

- Alexandru PETRIA: Ce să facă instituțiile statului? Să amendeze Garda Financiară editurile că publică tâmpenii? Problema este pe terenul criticilor literari, care nu-i stârpesc în scris pe veleitari.

G.N: În Germania și în Franța, lecturile publice sunt principala țintă a ministerelor culturii. La noi ar fi posibil așa ceva? Și dacă ar fi, credeți că românii ar cumpăra bilete la o lectură publică?

- Alexandru PETRIA: Nu știu. Ar merita încercat. Totuși, cred că românii sunt amatori de cultură doar declarativ. Mă refer la mase. De fapt, trăim într-o dictatură a inculților. Și nu leg defel termenul de diplome. Sunt destui inculți chiar cu doctorate.

G.N: Sunt unii care spun că limba română este o limbă prea mică pentru un scriitor mare. Ce părere aveți?

- Alexandru PETRIA: Că n-are largă circulație, este un inconvenient. Cum alt inconvenient este și că n-avem o istorie mare. Dar, prin traduceri, un scriitor are șansa să iasă în lume. Ca să fiu sincer 100%, mi-ar fi plăcut să mă nasc în Franța sau America.

G.N: Daca ați compara limba română cu o femeie, cum ați descrie-o?

- Alexandru PETRIA: Frumoasă și curvă.

G.N: Am câteva prietene în Germania și din discuțiile purtate cu ele, am înțeles că publicul german care vine la lecturi, sunt efectiv îndrăgostiți de literatură. Nemții sunt oameni care se topesc după cărți și după poveștile din cărți, și asta nu te poate lăsa rece ca autor. Felul în care ei se poartă cu scriitorii, nu doar cu cei germani, este copleșitor. De ce oare, românul nostru a uitat să mai citească sau să mai cumpere o carte?

- Alexandru PETRIA: Dar când a citit românul statistic? Ca să uiți ceva, trebuie să ai ce. Pe vremea lui Eminescu era mai bine? Erau scriitorii mai respectați? Să nu uităm în ce condiții a murit.

G.N: Vă considerați genial în ale scrisului? Vă întreb, deoarece ca și mine, mulți cititori nu vă cunosc și aș vrea să dezvoltați acest subiect.

- Alexandru PETRIA: Ca să fiu în tonul seriozității întrebării, o să spun că sunt un geniu modest.

G.N: Dacă ar fi să vă treziți mâine dimineață și să dispară ca prin minune una dintre problemele care vă apasă, care ar fi acea problemă?

- Alexandru PETRIA: Relativa jenă financiară.

G.N: Sunteți fericit? Dacă da, ce vă face fericit? Dacă nu, de ce nu sunteți fericit? Poate ne spuneți și ce înțelegeți dv. prin fericire.

- Alexandru PETRIA: Până acum n-am reușit să-mi dau seama ce este fericirea. Am avut doar mulțumiri momentane.


GN: Care a fost primul dv. cititor și ce cărți recomandați cititorilor?

- Alexandru PETRIA: Nu mai țin minte. Nu fac recomandări. Gusturile mele sunt ale mele, nu vreau să impun nimic nimănui în literatură.

G.N: Aveți un model anume, un scriitor care v-a marcat viața?

- Alexandru PETRIA: Nu este chiar model… Dar, hai să accept convenția- Mario Vargas Llosa.

G.N: Vă place succesul, vă sperie, vă ambiționează? Sau să vă întreb altfe: Vă considerați un scriitor de succes? Ce argumente aduceți?

- Alexandru PETRIA: Sigur că-mi place succesul, nu-s ipocrit. Cui nu-i place? Nu știu dacă sunt un scriitor de succes. Dar poate că editorul meu o să vrea să mă contrazică.

G.N: Istoria literaturii s-a cam sfârșit, spun unii... Este adevărat sau nu ce se spune?

- Alexandru PETRIA: Bat câmpii. Prostii.

G.N: Viața în țara noastră s-a schimbat radical față de '89. Ce vă place și ce nu vă place din ceea ce vedeți în jurul dv?

- Alexandru PETRIA: Îmi place libertatea cuvântului. La minusuri, lista este lungă-lungă… O să dau un singur exemplu- proliferarea imposturii.

G.N: Știu că sunteți înconjurați de mulți oameni de calitate. Aveți prieteni de condei și persoane care vă susțin în activitatea literară sau care vă sponsorizează?

- Alexandru PETRIA: Am avut norocul să fiu sprijinit de Alex Ștefănescu, de Romul Munteanu, de Daniel Cristea-Enache, și sunt doar câteva nume dintr-o pleiadă, cărora le mulțumesc. Adevăratul sponsor este Dumnezeu.

G.N: În afară de scris ce alte preocupări mai aveți?

- Alexandru PETRIA: Citesc. Îmi place să fac sex, să pescuiesc, să navighez pe net.

G.N: Credeți în Dumnezeu? Care este relația dv. cu Dumnezeu?

- Alexandru PETRIA: Absolut. Dar nu în Dumnezeul constipat descris de popime.

G.N: Ce gen de literatură citiți?

- Alexandru PETRIA: Acum, proză. Poezia este un capitol cu ușa închisă.

G.N: Pe imensul Internet se scriu multe... Am citit despre cărțile în format elctronic. Sunteți de acord cu noile cărți în acest format și audiobookuri?

- Alexandru PETRIA: Sigur că sunt de acord, doar nu-s dinozaur.

G.N: Ce sfat le-ați da editorilor sau scriitorilor cu privire la imaginea produsului care îl pun în vânzare?

- Alexandru PETRIA: Cum detest să primesc sfaruri, nici nu dau.

G.N: Stiu că scriitorul Alexandru Petria nu se dă în lături de la nimic. Sunteți un luptător și vă susțineți ideile indiferent dacă ceilalți sunt sau nu de acord cu ele. Tocmai de aceea cred că sunteți cel mai în măsură pentru a le da un sfat celor care încep acest drum?

- Alexandru PETRIA: Mă enervează perseverența dumneavoastră în legătură cu sfaturile. Singurul sfat pe care vreau să-l dau este să fie ei înșiși, și să nu primească sfaturi, dacă cred chiar că au talent și ceva de spus. Să nu se teamă să riște. Să nu se teamă să facă pipi și contra vântului.

G.N: Ce întrebare ați vrea să vă pun și nu am pus-o?

- Alexandru PETRIA: Vreți premiul Nobel? Ca să terminăm cu zâmbetul pe buze…

G.N: În încheiere, vă mulțumesc pentru acest interviu, cât și pentru sinceritatea dumneavoastră și vă doresc să publicați cât mai multe cărți, iar dacă aveți posibilitatea să ajutați cât mai mulți oameni pentru a ajunge scriitori de calitate, să nu precupețiți nici un efort în acest scop.