Politistii la lectia de dat burta jos



Mai tineti minte o imagine de prin telejurnale, in care, sub privirea ministrului, in suspinul iubitelor si-n clinchetul de blitzuri, un barbat in combinezon negru spargea cu o mina o duzina de caramizi, cu alta bloca lovitura de cutit a unui agresor, iar din ochi ii pirjolea pe alti nelegiuti, in vreme ce ciinele sau lup zbura mereu, pentru motive greu de priceput de cei de pe margine, prin cauciucuri arzinde!? Ei bine, in lumea politistilor cu burti si rate la banca, lucrurile stau un pic altfel.


In miezul unei zile abia trecute, pe o canicula ce ii tinea in casa pina si pe spargatorii de bancomate, am asistat la una din sedintele de pregatire fizica a unor politisti bucuresteni de la Sectia 21, cea menita sa asigure tihna in cartierul Militari. Era unul din cele trei antrenamente stabilite mai an prin ordin de ministru, in care politistii de la “operativ” din toata patria trebuia sa-si oteleasca muschii. Si-n trecut aveau ei ordin sa bage flotari si niscaiva karate, dar mai toate intilnirile incepeau cu fotbal si se terminau cu bere si-n sfiriiala de mititei. De citeva luni, de cind insusi chestorul Fatuloiu, seful IGP, a criticat public burtile fluorescente de prin intersectii, instructorii cu forma fizica din minister n-au mai primit doar sarcasmul sefilor, ci si sarcina de serviciu de a-i scoate la gimnastica pe veghetorii ordinii publice.

Educatie fizica dupa un santaj ratat

Pe un teren pirlit al unei scoli din Drumul Taberei, comisarul Gelu Ieremia, instructorul de educatie fizica peste cele 60 de sectii din Capitala, a condus antrenamentul a 22 de subofiteri si ofiteri de la amintita sectie. Imbracati in sorturi si maieuri, unii mai dolofani, altii mai tineri, ofiterii parca o idée mai calculati la vorba, agen]ii mai slobozi. Citiva de la Circula]ie, altii de la Ordine publica, ba chiar o mina dintre ei, de la Judiciar. Cei din urma isi facusera timp de educatie fizica abia dupa un flagrant ratat la un santaj. Erau inca imbufnati ca “cineva n-a pus botul”, dar convinsi ca “trebusoara” totusi se va intimpla. Ieremia, noua ani de box,inca vreun cincinal de karate, spate lat, miscari de pisica, vorba putina, dar isteata, a impartit sedinta in trei segmente: oleaca de alergare pentru inceput, cu sprint inclus la 50 de metri, tehnici de autoaparare, “60% din antrenament”, scria la programa, si fotbal, la desert, ce nu s-a mai dat.
Un asistent medical limbut, cu mustacioara, ii controla pe doritori la tensiune dupa fiecare tura de teren. “Cifra de sus e de la efort, aia de jos e de la stres”, risipea el nedumeririle, apoi raminea pe buza cu povesti neterminate, ca alergatorii se grabeau in formatie. Nu era o lucrare de vacanta, cu etern pe loc repaus, erau sprinturi la comanda si oamenii paraseau formatia pentru o gura de apa doar cu acceptul sefului.

Burta piticului

Pe comisarul karateka il ajutau doi priceputi, un alt comisar de la “21”, responsabil cu pregatirea fizica si unul dintre cursanti, cel mai bun dintre ei, Dascalu ii zice, solid, dar iute miscator, iscusit in trinte dupa secole de judo.Prima parte, cea cu alergarea, cu "un mersul piticului" la pachet, trecu oarecum fara mari suferinti, desi printre alergatori se ghicea naduful la adresa sefilor care facusera din primavara programa, fara sa tina seama de arsita. O sala de sport cu toate cele trebuincioase ar fi deja un moft, aveau sa spuna alergatorii la final, evident fara sa-si dea numele, potrivit unui reflex nascut din teama sefilor obtuzi. Apoi, cind oboseala se instapini pe mai toti, se facura auzite vorbe si impotriva noilor baremuri, introduse de la 1 iulie 2004. Pentru nota zece, politistii operativi ar trebui sa faca 60 de flotari in doua minute, cei neoperativi, adica aia dintre hirtoage, 50, iar baietilor din trupele speciale, SPIR, le revin cite 70. Ba si abdominale, 50 la doua minute, trebuie sa execute cei operativi pentru nota zece. Probele se trec cu media sase. Daca media e sub sase, asta se scrie in raportul de evaluare trimestrial si ai sanse mari sa te trezesti la munca de birou.La sedinta la care am asistat noi, nu s-au dat probe, a fost doar un antrenament.


Barbatie cu cutit de lemn


Dupa alergari, sprinturi si tigari fumate pe margine, au urmat reprizele de autoaparare. Oamenii fusera impartiti pe doua “ateliere de lucru”. Intr-unul, comisarul Ieremia explica doua metode de autoaparare in caz de atac cu cutitul, in celalalt, agentul Dascalu ii invata trinteala fulger si fara de ranire a infractorului.
Ieremia a scos dintr-o gentuta niste cutite de lemn si a explicat doua procedee de aparare, unul in caz de atac cu cutitul dinspre umar, celalalt, prin impungere. Nici unul din cei 11 membri ai atelierului nu parea sa fi stiut cele doua procedee, despre care, un naiv din strada ar presupune ca fac parte din bagajul fundamental de tehnici al unui polist. Poate daca esti pictor, broker, zugrav, informatician, pianist sau primar de comuna nu esti obligat sa le stii, desi nu ti-ar prinde rau. Insa cursantii acestia la care ne fuge gindul cind cautam scapare dintr-o tilharie executau stingaci,intr-o hirjoana colegiala, tehnici ce-ar parea ca fac parte din chiar proba de admitere in meseria de om al legii. Parau lovituri care, daca ar fi fost aievea, ar fi lasat in urma mult singe si i-ar fi durut mai mult chiar decit o pensionare fortata.

Pumnul sfint

Doar insistenta comisarului Ieremia i-a facut pe unii dintre ei, doar pe cei mai tineri, sa execute procedeele aproape cum au fost predate. Dascalu, in modestia lui de agent sef, adica de plutonier , indraznea doar cu vorbe invelite in zimbet sa-i roage pe cursantii ofiteri sa execute cum trebuie un procedeu. Si nu le iesea nicicum. Iar ei replicau ca “astea sint din filme, cind ne intilnim cu infractorul pe un hol ingust, n-avem loc de tehnicile astea”.Insa tehnicile “din filme” nu cereau spatiu, ci doar exercitiu. “Frate, io ii dau cu pumnul in cap, asta-i metoda cea mai sfinta!”, spunea cel mai grasun dintre ei. Altul, tinar si subtiratec, a incercat sa ne dumireasca..”La o arestare, sintem intotdeauna mai multi sau, deseori, ii prindem informativ”.
Si-apoi, la o vorba mai de aproape cu ei, am aflat si de sumedenia de nevoi a unui politist roman, din care cea mai mare ar fi ca statiile de emisie receptie vechi din 91 sa functioneze, sa nu mai completeze ore in sir din timpul lor de prins infractori hirtii cu statistici sau, daca e sa raminem la conditia fizica, sa aiba si ei o sala de sport unde sa se antreneze. Iar nu in arsita, pe un teren inchiriat din mila de la o scoala generala.




Remus Radu, 25 iulie 2005