Creionul de argint e in spatele meu.
Esti acolo? sau te prefaci...
Mâna îmi joacă feste
și mă retrag găurit in fața ochilor.
Nu e decât un strigăt de ajutor,
nu e decât o ceață de chihlimbar.
Nu ești tu , ci o insectă moartă de secole.
Sunt părul lunecand pe ochi
până la prima stație de taxiuri,
și atunci mă revolt si incep sa cred
că nu există oameni
care sa poată impături viața intr-un șervețel.
De ce să incerc să mă lepad?
Pentru ca eu și cu mine facem o pereche oribilă.
Trecut nu am , la fel ca un grăunte de fasole,
viața îmi șuieră prin ureche,
iar urletul munților mă face să cred din nou
că sufletul încă mă cutreieră.