Ochi de orb,
Ridică-te din moarte!

Miroase lumina soarelui,
Tată de stele,
Fiu de stele,
Grămadă de stele,
Hârjonindu-se,
Desfătându-se,
Arzându-se,
Până când nu va mai fi rămas nimic de ars.

Întinde fruntea,
Și pipăie culoarea cerului,
Covor de stele,
Noian de stele,
Chemându-se, Alintându-se,
Rătăcindu-se,
Până când nu va mai fi rămas nici o stea de chemat.

Resfiră degetele și ascultă!
Nu le auzi?
Atâtea stele!
Ochi de orb, cum de nu ți-ai dat seama
Că, dintre ele, tu ești steaua cea mai strălucitoare?