Am iubit orbeste,prosteste
dar cu totul
intaiul om de zapada,
figurina nefericita
chinuita de copii unui vecin.
Ochii de carbuni,
nu puteau sa ma cuprinda,
gura deformata
din bomboane mentolate
nu stia sa ma sarute,
iar in brate, cum avea
sa ma-nfasoare
cand avea un singur maturoi
pe post de maini?
Insa eu l-am iubit,
asa invelit cu fularul
batranei tanti Chia,
cu ibricul lui nea Hendrea
ca joben;
l-am iubit pana cand
mi-a murit topit in suflet...
Iar vecinii indignati
au inceput sa isi adune,
bombanind,
ibricul,fularul,maturoiul;
copii au mancat bomboanele
...cat despre mine,
mi-au mai ramas
cativa carbuni de iubit...