Gândurile mele încep cu nimic
Eu le nasc, eu le îngrop.
Afară e doar iarnă și trece
Aștept iarna odată să plece.

Nimic nu-mi susține privirea în cer
Dacă sper iar la tine mă-ntorc în nimic
Așadar de ce să vreau să mai sper?
În tine chiar eu sunt acela mai mic.

O axă bipolară îmi zâmbește senin
Cine să-ți laude trupul, femeie
Dacă eu nu pășesc către tine puțin
Să simți mai aproape gândul meu plin

Cu nimic mă umplu căci găsesc din belșug
În dragostea mare față de inima mea
O umplu cu ce prind pe unde fug
Când îngheț cu mâna-n bulgări de nea

Uită-te la tine erou zgribulit
Stai întins cu obrazu-n zăpadă
Căldura din tine nu-i destul pentru ea
Nimic n-o oprește din ceruri să cadă