Si-s fara cununa

Eu merg si ma darui
si merg si ma narui
ca-i iara de luna
si-s fara cununa...

o balta-si inchide
in pleoape livide
tot dorul ce-l tine
in mal pentru mine
si cad la hotare
si cresc spre cel mare
ce vine si pleaca
si plange oleaca
cum plange batrana
cand rece-i e mana
culcata pe oase
atunci cand o coase
in cuie si apa
si vin de mi-o sapa

La capete-s multe
oglinzi sa te-asculte
sa spùna ca-i bine
cu moartea in tine
cu banul in mana
cu suflet de zana
trecand printre astre
de-acum mai albastre

o,ard in nisipuri
ascetice chipuri
ma-nfrunta o mie
de barbi cu scufie
pitici ce se cheama
ca stau pentru vama...

cum dansul de fluturi
nauci cand ii scuturi
asa ma-nconjoara
faptura usoara
nascuta-n pustie
dorind sa sfasie
un alt trup de-acuma
ca-ncepe si bruma
sa arda ,sa cada
vorbind a zapada
purtata-n nestire...

mi-e dor de-o oprire
oprire in alta
nevrednica balta
si-i mare si lunga
faptura-ntr-o dunga
si-i mare si lata
cu fruntea stricata
de creturi in cruce

si iarasi m-as duce
ca-i iara de luna
si-s fara cununa...