poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-10 | |
Auzi, tată?
Dacă lumea ar ști cum te văd eu pe tine, M-ar studia ca pe un caz grav de complex oedipian. Habar nu au că noi ne-am jucat împreună Prin bălăriile acelorași câmpuri fermecate Ale prieteniei, Ale iubirii, Ale cuvântului. Tu, varianta masculină și postbelică a mea, Eu, varianta feminină ante și postdecembristă a ta, Amândoi subjugați pe viață De prietenie, Nu de prieteni, Cum greșit conchid ageamii din jur, Cu pretenții de psihologi și biografi Ai năzbâtiilor noastre, Amândoi plătind amenzi Pentru frecventa încălcare A „regulamentului de trecere prin viață” -care coduce inevitabil spre blazare sau retard mental- Amândoi restanțieri ai marilor iubiri Din care am stors atâtea cuvinte Încât am fi putut inventa o nouă limbă, Amândoi îndrăgostiți de desenul penelor de cocor Pe coala albă a atâtor gânduri și dureri nescrise, Amândoi prea singuri Înotând contra curentului În torentul reproșurilor conjugale, Amândoi neîmbătrânind decât În acest trup, Trădător al gândurilor și viselor de tinerețe, Noi doi, din gașca lunii triste, Suntem cei mai buni camarazi Chiar și când ne suntem potrivnici, Ne iubim așa cum rudele Nu vor ști niciodată s-o facă: Ca doi prieteni pe viață. Și când te gândești Că, dacă lumea ar ști cât te iubesc eu pe tine, M-ar studia ca pe un caz insolvabil De complex oedipian...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate