O voce lăuntrică strigă: Dă! Dă! Dă!
Dă uandărful men hu ai em, sau ce naiba?
Mă fac a nu-nțelege.. ea replică tăioasă:
-taci prostule, învață și oferă, crești și trăiește!
Bine mă! Dar nu asta fac? ‘ce mă iei așa tare?
Sau nu sunt destul de șmecher cu mine?
-tocmai aici e problema, te pierzi în detaliu
disper să te vad cum stai doar aiurea
cum te lupți tu cu tine, călare pe-un gând
halal cavaler, te mai scoți cu credința
dar și de asta începi să te-ndoi!
Mă lasă fără cuvinte, cuvintele astea
Iau un pix și notez că totul este așa cum vedem
N-are rost să alerg în păreri pro și contra
Eventual să iau niște vitamine, să văd mai bine
Și din ce văd să aleg la rece, între rațiune și suflet
... Gata! Știu ce vreau! Vreau să mă-nsor! Știu și cu cine!
-bă m-ai spart! Lasă tu asta, uită-te-n jur, se vede vreo nunta?
ce dracu’ ești așa copil, nu că n-ai voie dar..
fii mai coerent la valori, atent la ce vrei, s-ar putea să primești
și atunci ce te faci dacă nu faci diferența?
dacă te pierzi în detaliu și irosești tot ce-ai vrut?
iubește din suflet, dăruiește cu drag, speră în tine
dă! dă! dă! tot ce simți că-i mai bine!
Ee, destul pentru ziua de azi
Filozofie de viață, nu știam că mă duce capul atât
Mă duc să mă culc, meditând la poveste
Dă uandărful men hu ai em, zâmbește.