Păstrați-mi liniștea
cu ritualul ei sacru
să îmi pot auzi
zăpada pământului
cum fulguia
tăcerea albastră,
să aud toate tristețile,
împletirile nopților
din mucegaiul lacrimilor
ce cad de vremi
neștiute,
nerostite de nimeni.

Lăsați-mi lacrima,
să fie doar una
să scriu în viața ei
poem nepublicat,
versul fără tipar,
fără prezența literelor.

Vreau să ascund inima mării
rănită de vorbele spuse
în locul tăcerii
care a murit.