vezi
mi-am amintit că aș putea avea sentimente
și ăsta e un păcat greu de iertat
nu contează câte avemarii sau rozarii sunt dispusă
a face
sau că aș putea urca un munte nici mare nici mic
în genunchi fără să-l sângerez impudic
gologotele s-au demodat și se desființează mătăniile

am sentimente sau așa mi se pare
și uite
asta e un fel de maladie incurabilă și rușinoasă
fără a fi transmisibilă prin sărut

nu-i așa că ți-l amintești pe primul
era demult pe vremea când nu erai hotărât să nu mă iubești
sau poate pe vremea când încă mă vedeai ca pe mine
s-ar putea chiar să fi fost pe când și eu mă priveam în ochi fără oglindă

tu mi-ai arătat că mai am sentimente
când singura mea lacrimă
ultima lacrimă
lacrima mea de suflet
a picurat pentru tine și-ai râs
atunci s-a născut sentimentul și ești iertat
deocamdată

*

aventura nu s-a terminat
ar putea să dureze vreun an
e un fel de ansamblu cu bile pornit din greșeală dimineața
când te năpustești să bei cafeaua să faci duș să te dai cu after-shave
și să plimbi câinele de rămas-bun

vii pestre trei luni plictisit
și mâine e-o zi iar ăla tot merge poc-poc-poc
ca o inimă de femeie călcată la dungă

aventura asta cum îi zice
încă se mai mișcă obositor și stupid
când tu vrei să joci șeptic pe culori cu niște copiii alungați de-acasă
și nu te lasă nici să te concentrezi nici să pierzi
pentru că aventura asta ar putea fi viața
am uitat sa îți spun
viața de care te ascunzi sub pat
sub un joc sau în strungăreața râsului

alo alo e aici o femeie care spune
că v-a văzut sufletul
s-o arestăm pentru prostituție sau pentru curaj
n-o cunoașteți
ne scuzați
v-am deranjat

tocmai jucați canastă pe iubiri cu sens interzis
nu aveți cumva un loc în plus

nu

*

mă scuzați
treceam și eu pe aici din greșeală
nu stau mult
doar o clipă să-mi trag sufletul de urechi și-am să plec
ma grăbeam dar mă-mpiedică
șiretul ăsta dezlegat și o vină


nu nu vă deranjați
mă scuzați
nu vreau pâine nici vin
sare am pe buza de sus
îmi ajunge încă la drum

aș vrea daca se poate
să mă lăsați să stau un pic
da în genunchi
e poziția mea favorită o știu de la mama
ea îmi spunea că am ochi frumoși așa
și nu-mi trebuie ochelari

se prea poate să fi plâns
atunci în copilărie pentru mama
acum nu
e prea târziu
ia uitați-vă cât e ora
știu că n-am ceas
nici mână nu am să îl port și nici chef

o să plec
chiar de încă mai e vreme
puteți să păstrați dacă doriți cutia asta
în formă de pumn sau de inimă
nu mă voi întoarce s-o iau
e un fel de plată că m-ați găzduit
una două nopți
puteți pune în ea rumeguș pentru câine
sau apă să bea animalele curții
e goală
și eu

mă scuzați