În ficare zi este aceeași toamnă.

În fiece noapte naștem aceleași gânduri adulterine
altor imagini.

Platina clipelor se transformă
în frunze ofilite și uitate...
UITATE în amorțeala liniștitoare a cimitirului,
ca într-o magie neagră a conștiintelor obosite.

Fiecare viață e un minut scos din uz.

Aceeași toamnă.

Același meșter Manole căutând în zadar
misterul surpării zidurilor.
Aceeași Mira, sau Ana, sau fecioara bolnavă...

Aceleași frunze peste tot...
și nimic mai mult.