poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-27 | |
aripi legate
țesute-n mâl nemaizvâcnind de-o vreme sub greutatea înăbușitoare, murdară îmi sunt azi clipele, jumătăți de grapfruit de neântregit de acum mereu câțiva bulgărași de zahăr se topesc iremediabil parcă nici n-au fost în imensul amar strepezitor de dinți de suflet cu care mușc (cu obrajii strânși fără să mai simt sângerândele urme) din fosta noastră umbră biserică acum fără turle fără altar o umbră de care râd copiii-n hohote pe stradă goală (cu nerușinare ai plecat cu hainele mele de sărbătoare) tunsă chilug (ca părul meu sa-ți fie ștergar proaspăt diminețile pădure de șoapte când îți tac ciocârliile) cu pleoape închise a nerevedere, a cădere în sine (ultimul tău gest galant de care se bucură orice mort) cu buricul explodat ca o șampanie la botezul unui vas de pe care au fugit toate viețuitoarele (Noe n-a știut s-aștepte al doi-lea Potop... fiarele le-a chemat fluierând...câte două cu genele a strâns păsările de-a valma...câte două ape lăcrimând, a adunat ale peștilor bancuri...câte doi Noe n-a știut să cheme umbre! Nu l-a învațat Nimeni le-a fluierat le-a cântat le-a plâns strâns între pleoape. n-au venit. umbre desperecheate dezvățate a umbla în doi suntem noi la brațul nostru Nimeni. Potopul e-n toi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate