Scheletul meu armonios conturat
Umblă în căutarea unei duminici.
Vine el și trupul! Hai mă de cu tine să hai
Maica încă mai pune prin calendare
Semne și cruci, liliac neînflorit,
Puțină toamnă din viața fiului său
și cam atât...
De rest,zice ea, se ocupă
Domnul acela care bate uneori cu fier înroșit
Bate grâul din pâinea aceasta a noastră
Cea de toate zilele.

Dar copilăria mea nu se satură
Și, atunci când maica nu pune prin calendare
Semnele tatălui, atunci
Mă furișez și sorb din cana cu păsări.
Așa se face cum că pe degetul arătător
Preotul satului înalță, în fiecare zi lucrătoare, Neîmplinite rugăciuni...

Așa azi, așa mâine,
Până când din mâinile măicuței,
Se înalță spre cerul din cer un inel.
Prin el trece să se primenească
Dulce-amărui curcubeul.
Dar și acesta neînsetatul umblă și el
Să scurgă-n gâtleju-i ceva-ceva
Din cana aceasta cu păsări.

Vin după el, însetați,
Piatra și lemnul,
Cai de rasă și ierburi uscate,
Vin iată pământiul și corbul,
Iedera și scorușul,
Lumea cea lume de mare vine
Să soarbă din cana aceasta cu păsări.

Cât mai avem ca timp, Doamne,
Din lacrima Ta?

noaptea de 14 noiembrie, spre Pitești.

SUNT ONORAT PENTRU VOTURILE PRIMITE IN CONCURS (textul apare cu trei ușoare modificări Maica..în loc de mama și ...cana mea cu păsări înlocuită prin ,,,cana aceasta cu păsări...)