poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-24 | |
versurile probează alte rochii
ecranul aștepta loviturile succesive ale tastelor care scârțâiau ca și ieri ca și mâine, însă nu-mi păsa, fumam rothmans ca și cum aș fi dat foc unor tocuri cui care fac conexiuni cu câteva stele, țigările fac legătura între diferite săruturi, la fiecare fum exclus din roșiilenegrele branhii un fel de pește se decolorează i se înmoaie solzii ca în acid, la 22 fix voi începe să beau pahar după pahar, până dimineața voi fi doar un altfel de poe în fața artei deschise pentru orice geneză cuvântul inventat se fumează, se arde cu munții prin gloatele revoluționare și tu stai liniștităpemal cu apa fluierându-ți printre degete cântece de pahar, e deja 22 și din imaginația mea sar în brațele tale versurile în rochii de seară, donnez moi ton coeur prin acest ecran așa cum pescarulpește îți va smulge piciorul de pe suprafața apei în adâncuri voi începe fix să beau, să fiu din nou fiara de 17 ani beatăsprijinită de pereții vag(i)onului în românia, o țigară proastă să mi se înfigă în buze, ca un toc cui pe care îmi plimb mâna de la răsăritul la apusul tuturor artelor în genere, să nu știu unde să cobor și să sar la 120 de km/h în căldările fierbinți dintre munții tari ca niște sâni pe care i-am mângâiat câteva nopți la rând, apoi mi-au lipsit atât de mult, încât i-am mângâiat din nou cu ghearele alte nopți la rând orice ai face donnez moi ton coeur dimineața când rudele apropiate ale peștelui vor fi chemate in românia să-și alimenteze sepr(m)anțele cu ultima mea înfățișare, așa cum poeții amărâți își alimentează foile cu cerneală, eu să întind mâna pe noptieră după o gură de vin roșu, doar așa mi-aș putea reveni din BEÞIE, doar așa aș putea să ignor privirile bete ale celor apropiați așteptând ultimele clipe ale lui poe într-un vast spital din românia, totul să fie alb ca o foaie încă netăvălită de mâinile mele, să revăd munții și mâinile tale mângâind raționamente absurde așa cum strigă peisajul -viața nu se mai apropie de tine/ viața pur și simplu se desparte- experimanțiile false încă se joacă valsuri de seară în creier versurile probează alte rochii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate