poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-24 | |
dansul picioarelor roșii
alison. suspendată în mijlocul câmpului face din asta o distracție și un joc așa cum face vântul de primăvară în proaspetele fire de iarbă, pentru prima dată desculță, întinzându-și gleznele peste rădăcinile moi, tăindu-și pielea în acele înalte, alei cu spini până la gambe, roșii picioare mișcându-se ca într-un dans undeva în balansul roșiatic al ierbii de primăvară ea fără rochie și fără pantofii cu tocuri să se apere de ea însăși, așa cum soarele se apără în fiecare seară de pudoarea lui masculină care îi încinge obrajii până se scufundă mult mai departe de cadrul acesta în mare pe câmp se întinde o cale ferată, doar o posibilitate de drum pe care trenuri virtuale generate de linia de înaltă tensiune zboară with lightning speed ca niște gânduri către ploiești e un asfințit ușor în iubirea lui pentru mine, cu palmele rotunde ca semisferele soarelui care se ascund în mare, una mângâie piciorul ei drept, alta încălzește șoldurile și pământul în care-și lasă urma mereu este vorba despre mine alison și despre femeile false ale norilor, bal cu vals roșiatic de rochii largi se desenează singure pe cer cupluri în îmbrățișări, periodic vântul de seară le trage de linii până totul dispare și rămâne o ultimă fâșie de soare, poezie roșie sau semilună în doi, față în față cu zâmbetul lui alison – pot spune că stau pe pământ, pot minți că iubesc și o altă planetă fără să fiu femeia vreunuia dintre aștrii ăștia doi, prefer iubirea ta și atât- deplină noapte în curând, only one time for resurrection of my name, iarba care îmi atinge obrajii miroase a vinuri verzi, a parfumuri verzi și a femei tăvălite acolo. totuși trează aștept ploaia care să-mi șiroiască pe față în drum spre pământ picăturile să descrie căi ferate pe coapse și să lase câteva versuri lichide pe sâni până dimineață să plouă și mâine să plouă și eu să nu mă mai ridic din pământul moale… false zile de aprilie când mâna secerătorului piaptănă iarba ca părul unei femei și vede dacă e bună de cosit sau o să mai aștepte până ce alison…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate