poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-19 | |
Coatele-mi cuminți vor trebui învățate să izbească,
ademenită de vraja fiecărui miros urban de carne-n mișcare m-acopăr cu ele până peste cap, am înăuntru o coajă invizibilă de rugină, m-am născut între pânze negre-aurii, pe fundal merovingian, toate generațiile mă-mping, ascuțite, spre ultima unire cu bestia nisipurilor, port lângă tâmple cifre roșiatice, lacrimile se-adună-n căușul palmei, rostogolindu-se haotic spre ierburile amare din indiferența cu care-ți șoptesc, desenându-ți cercuri concentrice pe frunte: Ești frumos ca o felie de pâine prăjită cu dulceață și ceai fierbinte, lângă soba bunicilor din amintirile cu care-mi acopăr uneori rănile, iubitul meu, al meu, al meu, îți par sirenă, foame, voci, copil, uimire, plângere, dorință răgușită, mă vei uita ca pe-un ghem singur pe-o bancă veche.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate