Noapte, sublim - nu?
Apar eu - apari și tu...
Cu ce ne putem asemăna, altceva decât
Doi luceferi printre mii de alți luceferi.
În acest sâmbure de noapte, noapte de foc
Noi doi, veșnicia dragostei noastre am înscris.
În aceste nopți, arzător de friguroase,renaște iubirea.
Rotocoale de nori ne umplu văzduhul visători
Pereții timpului, ușor, ușor se suprapun.
Din cioburi de viață se ivește marele albastru.
Ploaia, înveșmântată ca o ninsoare de stele
Luminează verdele talisman al pădurii,
Risipește trecutul în țăndări de viitor
Luminând din nou bolta nopților de vară,
Aici apar și sufletele noastre, mici, mici...
Rătăcesc în mireasma naturii;
Natura, martora iubirii noastre înflăcărate.
Dragostea noastră ar putea să ardă până și focul.
Până și focul? Curajos gând... Dragostea noastră?
OARE?