Joc galeș de oglinzi răsfrînte în adînc,
Întoarse-apoi în ape de fulger mistuit,
Chiar solzul de la coadă cel căptușit vărsînd,
Înnămolit pe-o parte, pe alta miluit.

Și arcuind lumina ușor de păcălit,
El sparge mai apoi si ochiul ce s-a scurs,
Pe farul drept al lunii în pînze învelit,
Și-o-ntoarce înspre soare, de unde s-a și smuls.