poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-14 | |
mi-au răsărit cai negri pe la tâmple
cai negri, cu coame ca niște munți, cu pielea de nectar, cai sălbatici, negri care aleargă liberi aleargă pe câmpii uniforme, virgine in căutarea unei plăceri nebănuite să alergi fără a întreba de ce ... Gloabele stau măcelărind fânul... și sapă gropi, dar caii negri aleargă, liberi, aleargă... de sub copitele lor - stele de criță - se nasc alte margini ale infinitului se nasc alți cai, podoabe de pus in părul iubitelor, se nasc frunze de cer, si albastru cu gust vesel, copaci cu brațele pline de iubire, lacrimi de lumina, si pulpe de stele, tălpi de soare, cosițele zilei de mâine. Gloabele stau măcelărind fânul în măsele și sapă gropi, dar caii negri aleargă, liberi. aleargă vinovați și neștiutori de nerele, de iele, ei aleargă din prăsele, iar spuma lor naște comete, cometele nasc gheață cu cu inimă de noapte. copitele lor sunt potcovite cu iarba fiarelor, si cu focul licuricilor, cu surâsul florilor impietrite. caii negri, aleargă liberi pe câmpie, după un crez al lor, după o poruncă -venită nu se știe de unde- după o magie, un vis, o culoare ce nu poate fi numită culoare. ei au pieptul cât iubirea, ochii ca un strigăt, părul atârnat de cer. cozile lor sunt un poem boreal, tropotul lor o veșnicie. Ei sunt caii negri care aleargă liberi,pe câmpie, fără să întrebe de ce fac asta! ei s-au născut din alergare iar eu îi simt pe la tâmple. Imi pun papucii și ies pe balcon să fumez o țigară. pe cer se văd caii negri care aleargă iar în mine se văd căpițe de fân din care gloabele măcelăresc cu grijă maternă. mi-au răsărit cai negri pe la tâmple cai negri, cu coame ca niste munți, cu pielea de nectar, cai sălbatici, negri care mă respiră, mă cheamă îmi fac semne cu copita pe umeri, pe cercel, pe buze. aproape ca este mâine si aleg să alerg dintr-o alergare în altă alergare..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate