E toamnă, e frig și e soare
Bacovia se scaldă-n cuvinte
Cu aripi prea lungi și bizare
Crispate ca două morminte

Citește, surâde și minte
Sunt galbene foile toate
Când tot ce-a rămas să alinte
Sunt vorbe amuțite și șoapte

Rugina din ochi, de pe frunze
Și verdele pal ne îngroapă
Când verbele toate gerunze
Anima-a groparului sapă

Un câine murdar mai oftează
Cu frica urcată-n spinare
La "Nimeni" cu toții veghează
În toamnă, în frig și în soare.