în fiecare noapte aștept să văd o stea căzând
purtându-mi chipul ca de sărbători în inimă icoană
dar poate cerul către care mă tot uit
e gol e poate doar o ramă

pe când eram copil și mă rugam și încă mai credeam
neîntuneric
vedeam arhangheli albi înaripați
vedeam cămăși din visul luciferic

purtat de calul meu de lemn albastru
mă ridicam în scări înveștmântat în roze toți demonii
în fața mea păleau
eram viteazul coborât din poze

cu braț ca sârma de oțel învârtoșat
cu sulița de lemn cu sabia cu arc de lemn salvam ilene
răpuneam balauri în fiecare carte culegeam
când sărutări când meritații lauri

azi nu mai lupt deloc am obosit să tot aștept din ceruri
apă-vie
și calul meu și armele au putrezit
mi-au sugrumat eroul șerpi de vie