poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-10 | | Frunza…se leagană ușor … E ultimul ei zbor Pe-acest Pământ Și, ca un gând Rătăcitor și ne-mpăcat Reîntregește iar natura… Și-un vânt răcnește zadar; E toamna , care-și face iar Simțită ludica-i prezență Și… ca o simplă complezență Își schimbă locul meritat, Cu vara, care-a și uitat Să ne trimită -a ei căldură. Un suflet, ca un arbore rigid, Așteaptă să nu mai fie frig, Căci fiind înăbușit de gheață Ca într-o eră glaciară, dis de dimineață , Zăcând în lacăte de țurțuri Și așteptând la infinit săruturi, Care să-nmoaie calota infernală… La fel se-ntâmplă–n fiecare an… Natura nu adoarme chiar în van, Și nici monotonie nu-i În viața omului, Pe care vremea l-a lăsat, În urma ei , privilegiat, Să-și hotărască singur calea…
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate