Am patruns intr-un anticariat.
Inauntru, batranul anticar, ponosit si miop,
Isi fuma tutunul pipei din abác,
Adus din departari de ape,
De-un lup de mare ragusit si schiop.

Eu m-am facut c-as frunzari,
Prin rafturi vechi cu iz de cramă,
Si cu miros de mosc batran,
Dar ii priveam pe sub sprancene,
Miscarile-i fragile ca de damă.

Priveam fotografii din epoci blande,
Si intrumente strambe din alamă,
Si chiar si cateva macate taranesti,
Tineau de-urat pe undeva prin colt,
Unei carpete din bumbac de alabamă.

Precum un senior al unui vechi regat,
Pe-un scrin din nuc cu irizatii brune,
Ce-apartinuse unui magistrat,
Sedea un gramofon fara capac,
Ce fredona romante fara nume.

N-as mai fi vrut sa plec de-acolo,
Din universul molcom de bagá
Si parca insusi spilcuitul anticar,
Ma-nvaluise-n globu-i de cristal
Si ma tinea complice-ntr-o sagá.

Prin geamurile vitrinei de sacâz,
Priveam cum trecatorii de afara,
Pareau preocupati de ploaia rară,
Si-ale lor chipuri sub umbrele negre,
Pareau in umbra serii, ca din ceară.

Am dat sa ies din pravalia-ntunecoasa,
Si-abia atunci batranul galeÈ™,
Se ridica din balansoarul sau,
Si-mi zise cu o voce calda,
"Va rog sa mai poftiti pe-aici…
…si va doresc O Bună Seară !"