Frământare

Când dimineața învinge al nopții greu
chinuitul meu suflet te cheamă mereu
și-mi vine s-alerg într-un gând nebun
să te caut, să te găsesc și să-ți spun

"A zilei lumină nu o preamăresc
O, daca-ai ințelege cât de mult te iubesc"
Pentru ce să te gasesc prea târziu
când schimbase-va ziua în pământiu?

Să fi chiar tu cea care nu știi
cât de mult vreau eu a te iubi?

Nu vrei s-așteptăm împreună eternele zori?
Nu vrei împreună-uniți să fim răpiți peste nori?
Oprească-se clipa împreună de-om fi
Vreau să luăm dragostea noastra și-n veșnicii

Când arhangelul va aduce sfârșitul
rămâne-va pentru noi infinitul
ca să cunoaștem etern și deplin
prin dragostea noastră misterul ascuns in divin

Vino împreună să cucerim înaltul
Vino să urcăm dintr-un cer în altul
Eu să ma nasc pentru tine in fiece zi
uită durerea de ieri, nu va mai fi

Da, te iubesc frumoasa mea și te voi iubi
atata timp cât voi trăi
Nu ma lăsa prada chinului nebun:
vreau să ramân lânga tine pe veci, de-acum

Să fi chiar tu cea care nu știi
cât de mult vreau eu a te iubi?

viena 2002