Intunericul ma urmareste,
Ma inghite si apoi ma ascunde
In singuratati,
Ma lasa in insotiri de stele
Ce soptesc oftarile ascunse in suflet
Lunii ingandurate cu priviri blande
Intunericului ce-mi face consoarta
Plangandu-mi singuratatea
Si alungandu-mi frica de mine insumi
Ce se pierde in nimeni,
Se pierde in intunericul mangaiat
De Soarele ce-mi zambeste cu caldura
Supravietuirii infruntarii perturbatilor zilnice
Dand voie aerului sa se plimbe
In plamani renascand o noua viata
Scurta sau poate lunga, dar a noastra,
A tuturor traitorilor pe Pamant
Ce nu au frica de a scruta intunericul
In singuratatile strigate de destine.