poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-29 | |
Surâsul nopții-i răstignit în lupta cu apusul.
Mi-e trupul plin de sărutări ce-au anulat abisul. Și simt cum mângâierea ta naște fiori în mine. Iar mâinile-mi de-ntind spre cer, le-ntorc de rouă pline. Am rupt o frunză din Eden să șterg cu ea tăcerea. Am numărat nisipul tot să îmi găsesc menirea. Și valul mării l-am primit cu brațele-mi deschise, Sperând că îmi va risipi dorințele nestinse. Și-am învățat să scriu pe cer cu nouri și cu stele, Să fur culori din curcubeu și să mă scald în ele, Să-i cer luminii ce-i al meu și noptii răsăritul, Călătorind prin univers, să-mi port în brațe visul. Până și ploii i-am sorbit toți picurii de rouă caldă, Setea să-mi sting de necuprins, de dor nebun de mare albă. Și-am învățat că tot ce-n viață nu te doboară, nu te-omoară, Îți dă puterea să renaști, precum Luceafărul de seară. (sâmbătă, 8 septembrie 2001)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate