ma striga
ma cheama
doar o secunda ramasa pribeaga
pe noaptea ochilor ei,
e frica mai ampla, nebuna
se strecoara absenta pe buzele mele
neajutorata
cum li s-a facut brusc violet
de toti si de toate,
copacii pe care-i mazagalesc neatent
pe biblioteca roasa de crapaturi
mieunate ciudat
intr-un acord extraterestru de chitara
vor fi deja vestejiti
de inca o singuratate
anormala,
tin minte
contururi de paianjen
le desenez dement
pe-o coala de hartie rotativa -
ce singuratate sigura
o noapte si doua randuri mai mult
cum ecranul e gol
de ecourile tale…
am incercat
sa intregesc infinitul
desi-mi tremurau
bratele,
ochii,
dragostea…