deunazi ma gandeam la vise si sperante
de tanar suflet, ne-ntzarcat si naiv
si le-am gasit pe toate ucise
de realitatea lumii, de evidentul realului persuasiv.

traim intr-o lume atat de murdara
sub stratul subtire al "civilizatiei" si al aparentelor de reclama
incat murdaria ar trebui redefinita si lasata sa musteasca
in suc de pastrama.

politica... un spectacol regizat si dictat din culisele ochiului ce vede...
si politicieni... oameni care au renuntat la fata umana
interpretand roluri dinainte create...
si cersetori asteptand cu mana intinsa ... pomana.

natura ... natura moarta, dar vie de-o potriva,
beton si asfalt dogorind in dupaamiezile tarzii de vara,
copaci din azbociment luminand cu lumina lor trista
bulevarde, rauri de oameni ce nu mai sunt oameni decat in afara.

civilizatie... pseudomotivul distrugerii naturalului din tot,
bunastare... minciuna in spatele careia se ascunde suferinta
celor care nu vor ajunge niciodata sa o cunoasca,
cati vor fi ei? mai stiu ei oare ce este dorinta?

natura se schimba..., a-mbatranit si ea
si a-nceput sa piarda din firele de par albite...
va ajunge cheala de tot ce-i al ei
si-si va ascunde ochii plansi in orbite.

peste ce vei veghea, tu ochi din varf de piramida,
cand "civilizatia" va fi invins si ultima reduta a vietii
distrugand totul si prabusindu-se-n sine?
... vei fi stapan peste regatul tristetii!