poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-14 | | Care a fost prima imagine abandonată ochilor tăi ? A luminii poate ? A mâinilor mamei ? A albului steril de pe zidul spitalului ? … … … Un amalgam de pete, în general considerate culori, Pierzându-și una înr-alta sacadatele mișcări. Dacă te închini adânc, Suficient de adânc, În sfintele-ți rămășițe ale memoriei, Ai să-ntâlnești, Poate ai să întâlnești Clipa primordială, Așa cum sună în încăperea proaspăt văruită, Vocea guturală : “Astăzi s-a născut !” Mai întâia oglindă care ți-a furat chipul, Să vină, atunci, să te prindă de umeri, Să te-nalțe până la nivelul zero al conștienței. Ca abia mai apoi, Mult mai apoi, Să rămână singur, Doar ciob în ochii tăi adânci, Nesimțitori, Privindu-te de dincolo de mine… … De tine, Căci, oricum, Singură nu-ți vezi decât reflexia tristei figuri Urmându-te apatică, Fidelă. Și poate c-ar trebui să stai mai mult timp trează, Mereu la pândă, În miez de noapte, chiar sub semilună, În trena unei stele căzătoare, Să-i prinzi din zbor urma, măi, suflet din oglindă, Cețoasă sinecură, Nemișcată. Nici chiar tu. Nici chiar tine. Nimic. Simplu, Poate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate