poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-09 | |
¤În zona subsidiară a timpului¤
Nisipuri mișcătoare Noaptea sângerând în colțul camerei… și tu întinsă în podul palmelor mele gustând,din tine,prin pielea străvezie, tresărind ochii întunecați în murmurul buzei, ascultând umbra liniștii de orgasm vegetal …nisipuri mișcătoare arzând mocnit… oglinda cuvântului și nudul gestului dintr-un promițător tărâm… nepermis acces...noapte buimacă… sunete fulgerând în umbrele crimei și dorinței I love you …I kill you… tu mă aștepți venind în tremurul atingerilor, în nepăsarea întunericului și indiscreția luminii tu mă dorești departe străjuind… la granițele sărutului, la periferia sânului, în freamătul sexului devorator și sinucigaș! Și cerul este atât de aproape Și așteptarea se lasă catifelat pe umărul ei, săpunul cel ține în mână îi aduce aminte și tot mai crede … dar săpunul alunecă și se prelinge din amintire în apă… …liftul urcă încet scârțâind pustietatea orei târzii,ploioase… ar putea să ajungă sus, tot mai sus,atât de sus, până la confuzie… …șuvițele-i picură tulburând liniștea, o liniște de fotografie alb-negru ce se îngălbenește; și pielea se tulbură sub gânduri ce-i sugrumă vocea… pierduta voce ..cea de dinaintea regăsirilor și confuziei. Apa se prelinge în tulburătoarea spirală a sufletului crescută în mijlocul așteptării de prințesă damnată… și liftul scârțâie …scârțâie mai departe ; numeri liniile zgâriate citești nevrozele și obsesiile de pe pereți în timp ce urci într-o confuzie totală tot mai sus, înghițind în sec lumina obscura între etaje! Penumbra Grăbind atât de tare starea de lucruri, camera dispărând cu tine și apărând ca o amintire, în ochiul de lumină ,deasupra inimii , în sângele rotunjind gesturile și prezența ta dincolo de umbre precum un deja-vu… deschizi tăcerea înclinând amintirea cu ochii straniu deschiși și prelungind la infinit gestul acesta, de sus până jos , cu trupul tău rătăcit dincolo de umbre… precum un deja-vu ! Și se părea că nu se mai sfârșește, că te vei opri acolo stând întins la marginea deja-vu-ului, coborât prin pereți în cameră, în gesturi,în ochii și tot mai adânc dincolo de umbre la capătul așteptării!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate