poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2000-12-09 | |
Neantul iar ma cheama cu glas dureros
Cu miile-i gheare imi sfasie gandul Atomilor morti din negrul gretos Ma trimite apoi, razand, sa-ngros, randul. Nimicul ma ineaca in apa sa de gol Si cugetul imi strange in inelu-i dracesc Incet ma scufund in albastrul namol... Fasii descompuse carnale putrezesc. Strig...intunericul suge sunetul des Thanatos asteapta, si surade, si zboara Incerc sa nu-l vad, incet iar din moarte sa ies Insa el ma taraste cu furie-amara. Atunci imi dau seama: pentru ce sa mai lupt Cand si cinste, frumos, Dumnezeu au murit Cand de la sanul vietii lapte acru am supt, Cand fuga de dreptate a devenit un rit. Iadul isi deschide pentru mine porti grele, Dar flacarile eterne de gheata imi par Scanteile sunt dulci pentru suflet, nu rele Chiar de, reci si fierbinti, pa fata imi sar. Acum e randul meu de otrava-i sa rad, Infernul, din flacari, iar pura il sfidez In veci nu ma voi teme de suflul sau had Ce suflete inunda ca pe fire de-orez. Acolo lumina si viata nu exista Dar mie nu-mi pasa si fericita zambesc Caci stiu ca in Rai as fi fost mult mai trista Si creierul imi rasuna de cant diavolesc. Ce e viata? O gluma a Divinitatii Ce-a pus-o la cale cand nu avea ce face Si care arde sub valul posteritatii... Adio, viata! Pe Styx am gasit pace...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate