Primeste-ma codrule-n bratele tale
Si-asterne-mi frunzisul tau la picioare.
Hraneste-ma bine, ca nu vreau sa mor,
Pe drumul acesta sunt doar calator.

Calator sunt de-aproape un an,
Departe de casa mea draga,
Imi caut norocul de-o fi sa-l mai am,
Il caut de-o viata intreaga.

Indruma-ma codrule, de stii sa ma-ndrumi
In locul in care se afla,
Sa vine la mine -as vrea sa ii spun-,
Si-apoi sa ma-ntorc iar acasa.

Codrul fosneste,calatorului vorbeste:
-Unde cauti, om nebun, noroc in lumea larga?
Norocu-l-ai de cand te nasti,
Sau nu, si nu-i de saga...

Porumbelul calator ce asculta-ntre frunze,
Prinse-a grai si aratand spre targuri, il trimise.
Acolo-i un oras frumos si ai sa vezi o baba...
Ea poala plina o avea cu lozuri; sa le-mparta.

In targuri, baba o gasi, vindea la lozuri scumpe
Si omul nostru si-a luat, pe banii ce-i avea, mai multe
Apoi incet le-a desfacut in ele sa se uite,
Dara norocul nu era, pesemne nu-ncapuse...

Vazand atunci ca nici pe bani, norocul nu-l gasise
El trist, cu pasii grei, spre satul lui pornise.
Nevasta lui il astepta, cu dor, sa se intoarca
C-avea sa-i spuna vorbe mii, cu gandul sa-l impace.

In pragul casei apuca, desaga sa descarce,
Surpriza care-l astepta, ii fu din cea mai dulce.
-Tu cine esti? -Baiatul tau! raspunse mititelul
Si calatorul a luat, norocul sau in brate.

epilog
In viata, daca ai noroc de un copil,
Si batranetea vine mai tiptil
Caci ai in ochi mereu, luciri de luna
Si poti sa spui la lume, - noapte buna -.