Nu m-ai crezut, nu m-ai crezut,
O, marea mea de nevăzut,
Că te-am curtat c-un crin în mână,
Eu, albatros de lângă lună!

Nu m-ai văzut, nu m-ai văzut,
Pădurea mea de cerb căzând,
Că te-am strigat în nopți târzii
Să-mi înverzești cărări pustii!

Nu m-ai știut, nu m-ai știut,
Tu, steaua mea, că te-am durut,
Rostind tăceri la masa ta
Din absolut.

Dar am să vin pe-un curcubeu
La mare, crin, pădure, stea,
Și să le spun
Ninsoarea mea.