|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
S o n e t 1 8 7 poezie [ ] al uimirii
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Adrian Munteanu [Adim ]
2004-09-29
| |
Izgonitor de vorbe voi rămâne,
Să nu alunge zbor de rândunică.
De șoapta ce mă-nlănțuie mi-e frică,
Ca nu cumva tăcerea să-mi amâne.
Privesc în mine. Tihna se ridică,
Agonisind puterile-mi bătrâne.
Doresc ca Fiica Marii să îngâne,
Cu mine-odată, ruga-mi de furnică.
Dau la o parte lestul din rostirea
Scuipată-n țipăt cu profilul dur.
Izbesc în miezul lui spărgând zidirea
Și mii de cioburi se desfac în jur.
Ce a rămas din mine e uimirea,
Un cuget simplu, roditor și pur.
|
|
|
|