Ma scutur de frunze.
Atingerea razelor reci de toamna imi ingheata respiratia si devin iarna grea plinsa de lacrimi cristalizate.

Am inviat pe propria-mi cruce de timp.

Gheata din ochi mi-ajuta bataile inimii sa devina mai calde. Atunci cind am sa ma topesc ai sa stii ca mor,iar taina dintre noi nu o va sti nimeni.

Linistea vintului umbreste cuvintele,iar corzile tale vocale intepenesc sub atingerea mea.

Sunt o iarna bizara privita in muzee de anotimpuri invechite in propria lor fiinta.

Sunt o iarna absurda privita de pui de om ce nu-si inteleg fiinta.

Sunt o iarna si-atit,atit cit ma mai pot duce sub privirile tale.